Gabriel Cristea

Împădurind subsolul cu albe rădăcini

Un zeu înlănțuit de rostul omenirii
își trece umbra grea peste deșert și ape.
E gânditor și zdrențuit.
Din vremea lui n-a mai rămas niciun olar,
ca să-l îngroape
în vasul zămislit din râuri și din sori,
ce-nvârte roata lumii pe pământ.
Masive-atemporale și sfincși ascund comori,
tăcerile-amintesc războaie de țesut,
iar pluguri nălucesc sub timpul abraziv.
O liniște foșnește prin grânele-mamut,
împădurind subsolul cu albe rădăcini

  • prolifice visări sub osuar divin
    ce arcuiește-n vânt scheletul unui spic.

Un zeu eliberat din rostul omenirii
își trece-aripa blând peste păduri și ape.
E volatil și împăcat.
În ochii lui a mai rămas un răsărit,
ca să-l îngroape
la margini de poieni,
acolo unde cresc bujorii amărui
ai lumilor murinde.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu