Ioan Pop

De pe clapele genelor mele

Cuiburi de ciori părăsite și nori în sihastrul clopotniței zboară;
cearcăne mari se desprind din arțari și-ntr-o clipă străbat veșnicia;
tot ce-i cuvânt a rămas pe pământ, de parcă ar fi prima oară
când iubesc și când mor de stupidul amor și îi sorb primăverii beția.

O cramă de flori cu mojici dansatori, ce își varsă sub umblete seva
fostelor veri și acelorași seri petrecute cu capul pe masă;
rege și domn peste-al mărilor somn și-al frumoasei regine din Theba.
Și în dar cheia sol și, din trupul ei gol, i-am zidit veșniciei o casă.

Din ochi, tot mai rar, am căzut sub arțar și cu capul pe masa din cramă.
Otravă de crin îmi turnase în vin, și-am dormit restul nopții afară,
alături de ciori și cu luna prin nori, niște semne ciudate de mamă…
am zidit în zidari și vreo trei lăutari te-au cioplit din viori prima oară.

Erau flori peste tot și de-o fi și-o să pot, voi zidi iarăși Templul din ele.
Meșteri mari voi tocmi și viori voi ciopli în pașii profetului seva.
Cuiburi sparte de ciori vor cădea printre flori și pe clapele genelor mele
vor cădea ochii ei, strălucind printre zei, și iubirea frumoasei din Theba.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu