Când cobori, Doamne
Doamne sfinte, lin coboară-n casa inimii smerite,
Cu anafură si pască, daruri blânde, preasfințite;
De găsești scânteia stinsă sub povara vieții grele,
Suflă har din cer, Stăpâne, și aprinde jaru-n ele.
Când suspinul greu m-apasă și nădejdea mi se frânge,
Cheamă îngerii de pază lângă gândul care plânge;
Și trimite-un sol de taină, alb ca raza dimineții,
Să mă-mbrace-n mângâierea și-n lumina bunătății.
Iar de vine peste mine ceas de taină și uitare,
Pune-n pieptul meu credință ca o sfântă apărare;
Să nu fug de greul zilei, nici de-al nopții gând pustiu,
Tu ești inceputul vieții și sfârșitul ei cel viu.
Toată grija mea Ți-o las, Doamne-al milei nesfârșite,
Fă din lacrimă cunună de iubiri nebiruite,
Și la masa mea cea sfântă, să te chem cu bucurie,
Că Tu ești oaspete-n suflet și izvor de veșnicie.
Iar când pașii mei se pierd pe cărări umbrite, grele,
Nu mă lăsa, Doamne sfinte, pradă gândurilor rele;
Fă din umbra ce mă-nconjoară scară lină către cer,
Să Te aflu-n orice clipă, să Te simt când plâng și sper.
Dă-mi, Stăpâne, ochi să văd binele din încercare
Și răbdare-n ceas de noapte și nădejde când mă doare,
Să nu uit că după lacrimi răsare lumină lină
Și că-n inima zdrobită, Tu aprinzi iar zi senină.
Iar la capătul cărării, când voi fi clipă târzie,
Să mă chemi pe nume, Doamne, ca pe-o fiică ce Te știe;
Și să-mi pui cununa vieții peste fruntea obosită,
Odihnindu-mă în pace, veșnic, Ție … dăruită.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 