Lidia Zadeh

VISUL CONJUGAL

Te-aș fi cuprins sub pelerina mea
Feriți de ploi, de toamnă și rugină
Să mă inspiri când vremea este rea
Chiar dacă mă privești ca pe-o străină

Când trec prin visul tău iluminat
Pe cap îmi stă coroana de regină
La ultimul festin de la palat
Sorbind din cupa ce mi se închină

Cu literele șterse și târzii
Mi-ai tatuat pe pielea nevăzută
Ca printr-un vis ce nu-l poți izbândi
Catrene de iubire absolută

Cumva te-am amăgit de multe ori
Ți-am dăruit sărutul meu sihastru
Și-am devenit amanți nemuritori
În galaxia plină de albastru

N-ai fost nici ignorant, nici dus de val
Ai fost poate un suflet la debut
Ce și-a pierdut în patul conjugal
Dorința de-a o lua de la-nceput

Cuvintele albastre ți le-ascult
Închisă în budoarul meu de taină
Și dacă m-ai iubi ca un adult
Te-aș vrea pe trupul meu ca pe o haină

În patul nostru, umbrele șoptesc
Cu glasul stins al clipelor apuse
Iar eu tăcând, învăț să te iubesc
Din resturile nopților supuse

Dacă mai vrei să mă păstrezi deplin
Nu ca pe-un vis ce vine și dispare
Mă vei găsi sub falduri de satin
Ca pe-o amantă fără vindecare

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu