Dă-mi o scară, inimioară…
Trec sfioși, plutind alene, mai la deal de casa mea,
Vreo trei nori ducând în palme, nouă pui de rândunea.
,, Dă-mi o scară, inimioară, să ajung până la nori!
Să le duc o plăpumioară celor nouă puișori.
Le-o fi rece când or trece peste vârf de munți înalți.
Ia lumina mea din suflet să-i îmbraci și să-i încalți.”
,,Nu li-e frig și nu li-e foame, of, sărmane puișor…
Doar că nu mai știu de-o vreme unde este mama lor.”
Se făcuse-a noapte bună, într-o seară mai cu lună.
Puișorii adormiră. Mama, fără să le spună,
Prea vrăjită de sclipirea stelelor de peruzea,
S-a gândit să le aducă fiecărui câte-o stea.
Și-a zburat cum zboară gândul, spre înaltul cerului,
Să le pună stele-n drumul vieții, celor nouă pui.
Însă, n-a știut sărmana că, s-ajungă-acolo sus,
Orice mamă are-n zboru-i, aripi numai pentru dus.
Mamele ajunse-n ceruri, aripi n-au. Dar au putere,
Să trimită prin lumină, multă, multă mângâiere.
Cât de înstelat e cerul…!! Câte mame-s sus, la stele…!!
Însă, cea mai luminată, este steaua maicii mele.
( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 