COPIE
Merg de-a bușilea prin sânge, monocitele seduse
De-un tangou al călimării cu docilele cerneluri.
Pulsul și-a urcat pe umeri limfocitele reduse
La tăceri intravenoase din a dinților măceluri.
Nu e vinovată moartea că sfârșesc comensurabil,
Făr-anestezii locale, mugurii, sub un îngheț.
Vinovată-i primăvara și instinctu-i condamnabil,
De-a trezi la viață mieii înainte de dezgheț.
Se îmbracă iar cireșii cu veștmintele de iarnă.
Ramurile-și prind eșarfe în prea sobrul decolteu,
Împrumută o mănușă croșetată astă toamnă,
Vișinul cu fața arsă și cu ochi de scarabeu.
Se preface sus, la munte, iar, în stâncă, Dochia.
Plâng mioarele cornute, vântul frige carnea ierbii…
Rândunica-și fierbe ceaiul destrămându-și rochia,
Ciutele-au rămas iar sterpe, au murit flămânzi toți cerbii.
Sub o streașină, lumina, suferă de fobie.
Doi cocoși citesc pe garduri, poezii alambicate.
,,Primăvara asta totuși, nu-i decât o copie,,.
Spunea George Topârceanu și avea…mare dreptate!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 