Așa de trist!
Așa de trist acum revii,
Din chinul nopților pustii
Și faci pe drum un ultim pas,
Să poți trăi măcar un ceas
Din timpul care ți-a rămas!
Așa de trist și fără rost
Se risipește tot ce-a fost!
Și n-ai mai vrea deloc să pleci,
Străbați cu greu alte poteci,
Tărâmuri cu omături reci…
Se prăvălesc și ploi din cer
Peste un suflet prea stingher!
De ce să vrei să mai revii
Din bezna nopților târzii,
Dacă nu poți, dacă nu știi?!
Așa de trist! Ca bolovani
Căzut-au peste tine ani!
Nimeni nu a dorit să vadă
O frunză ce stătea să cadă,
Sub felinare, pe o stradă…
De ce-ai mai vrea să mă mai știi,
Când rănile și azi sunt vii?!
Așa vor trece ani sau veacuri
Fără de șanse, făr de leacuri,
Împovărați de multe fleacuri!
Așa-i de trist în astă eră,
Când toate-s palidă himeră!
Te duci cu totul în pământ,
Pe brațe porți toiag de vânt,
Te-nchizi, rănit, într-un mormânt!
Așa de trist, om călător,
Tu ieși din viață, din decor,
Cu inima mai destrămată
Și nu dorești ca altădată
Să mai revii! Nu, niciodată!
Așa-i de trist să mai revii!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 