Nicoleta Lupu

Azi noapte am vorbit cu Dumnezeu,
L-am întrebat… cum am putut eu, oare?
Să îndrăgesc ce nu era al meu,
Și mi-a răspuns cu-aceeași întrebare…

Cum ai putut tu, oare, să iubești?
Înaintând atât de mult în viață,
Te-ai amăgit, nevrând să socotești
Că soarele nu strălucește-n ceață.

Si-am tot vorbit despre această lume,
Lăsată la-ndemâna celor mulți,
Cum de îi lași Tu, Doamne-n van să curme,
Un adevăr sacrificat cu Sfinți?

N-aș vrea să-ți fac acum filosofie,
Spunând care era menirea ta,
Dar pune pe păcate o simbrie
Ca să plătească cine va putea…

Și-atunci se va opri această hulă,
În lumea care duce către iad,
Din dragostea care acum e nulă
Să curgă peste lume ca un vad.

Cum am putut eu, oare, Sfinte Doamne,
Să trec peste porunci împărătești?
Din dragoste am să-mpletesc canoane
Ca să câstig cununi duhovnicești.

Mi-ai arătat Tu calea către Tine,
Dar m-au orbit nevoile lumești,
Gândind că timpul o să stea cu mine
Când voi căta cărările cerești,

M-am înșelat amar, gândind că toate,
Am să le fac atunci când o să fie,
Tot socotind că viața asta poate
Rămâne pentru mine-o veșnicie…

El m-a privit tăcut și-a ascultat,
Zicându-mi, cu blandete… va fi bine,
Cu semn divin m-a binecuvântat,
E cam târziu, dar te-ai întors la Mine,

Cu lacrimi de căință-am adormit,
A lăcrimat și El că m-am căit…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu