Fluturele clipei
Prezentul… e-o secundă ce-și mută pasul iute
Și în trecut degrabă zorește să se mute,
Să lase-n urmă totul, tristeți și supărări,
Și iarăși să pornească spre nopți de căutări.
Se naște, arde-o clipă, apoi din nou dispare,
Ca stropul de lumină pierdut în depărtare.
Abia îl simți în palmă, fluture delicat,
Lăsând în urmă gândul că timpul a plecat.
Prin câte clipe trece, visând la ce va fi,
Ca-n ieri să se preschimbe, când mâine vei clipi.
Iar drumurile vieții, pe care le străbați,
Devin povești trecute și umeri încărcați.
Și fiecare clipă, oricât ar fi de mică,
Ajunge în trecut, de asta să n-ai frică,
Căci tot ce-ai fost odată, în suflet ai păstrat,
Ca semn că timpul lumii prin tine-a a respirat.
Iar noi, legați de clipă, trăim fără să știm
Că fiecare pas în timp îl regăsim,
În pragul unde anii se-adună-n amintiri
Și viața se măsoară în vise și-n iubiri.
Dar poate tocmai ăsta e lucrul cel mai sfânt:
Că viața nu se-oprește nicicând pe-acest pământ.
Că timpul curge-n taină, mereu neobosit,
Iar noi, păstrăm trecutul, un dar neprețuit.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 