Paul Andrei Rîpă

Ti scrivo

Perdonami se ti scrivo adesso

mentre l’autunno

lascia andare le sue foglie senza vita.

Non per caso

una foglia rossiccia

che fluttuava nell’aria

cade ora nel palmo

della mia mano destra.

La guardo

e sotto i miei occhi

le nervature

iniziano a scrivere parole.

Più penso a Te,

più la foglia diventa una lettera

sotto al mio sguardo incredulo.

Padre Eterno,

perdonami se ti scrivo soltanto adesso,

ma ho finalmente afferrato

il senso del tuo dono ciclico nel Creato.

………………..

Traducere: Camelia Corina Boț

Îți scriu

Iartă-mă că-Ți scriu acum

când toamna își

leapădă frunzele fără viață…

Nu întâmplător

o frunză roșiatică

care plutește în aer

cade în palma mâinii mele drepte…

O privesc,

sub ochii mei

nervurile ei încep să scrie cuvinte.

Cu cât mă gândesc mai mult la Tine,

cu atât mai mult frunza devine o scrisoare

sub privirea mea credulă.

Tată Etern

iartă-mă că-Ți scriu de-abia acum,

dar, în sfârșit am înțeles

sensul darului Tău ciclic din creația Ta.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu