Etalare cu Marseille
Când pe drumuri la răscruce nu știam ‘ncotro s-apuc
În trăiri, debusolată și cu gând mereu năuc,
Am primit de nicăieri o ciudată îndrumare
Să nu rătăcesc prin viață, să nu las la întâmplare,
Nici destinul și nici soarta, altul să îmi mânuiască
Ori prin fapte, ori prin vorbe cârma să mi-o stăpânească,
Prin manipulări absurde ce-ar putea să îmi perturbe
Un traiect de viitor și prin gânduri să-mi inunde
Cu porniri reziduale din trăiri limitative,
Ce-ar dori cu-nverșunare mie să mi le cultive.
Și-atunci, sfatu-am ascultat și această îndrumare
Și-am rugat să mi se facă o mai amplă etalare.
Cu Marseille, voi știți ce zic, cât a fost de complicat
Când arcane rând pe rând, mici și mari stăteau la sfat.
Și-apăreau sărind pe masă, ca ivite din senin,
Dar cu mare importanță și impact pentru destin.
Și se așezau în trepte, partajând vremuri în viață,
Sau cumva în niște grupe, legate ca printr-o ață,
De destin, cu roata vieții sau justiția divină
Hotărâtă-n Etalare să se cheme și să vină.
Și-apăreau regi și regine, cavaleri și paji pe rând,
Cu semnificații care se justificau purtând
Fiecare-o importanță, conotație și sens,
Formând amalgam de vorbe diferite-n înțeles.
Mai era si-un împărat cu a lui împărăteasă
Împărțit între alegeri, nu știa de-i ea, aleasă
Că-l mai bântuia din urmă și o preoteasă tristă,
Dar și-o cupă, și-o regină ce plângea într-o batistă.
Dute-vino, temperanța, car, proiecție, destin
Toate parcă m-amețeau mult mai tare ca un vin.
Dar am înțeles din toate că sunt într-o energie
Vărsător, o stea ce știe sa facă din tot, magie
Și-un nebun ce se avântă către lumea asta mare
Lăsând suferinta-n spate și-orice urmă de trădare.
Vrând să creadă că Marseille lasă liberul arbitru
Să rescrie cursul vieții jonglând cărți de pe pupitru.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 