EU SUNT PROPRIA MEA TREZIRE
În taina nopții reci și fără nume,
Se-nalță-n mine cântare neștiută,
Ce-mi spune lin că dincolo de lume
Ființa-mi nu va fi nicicând pierdută.
Și de mă cheamă umbra spre uitare,
Cu lanț de lut și dor nemărginit,
Un duh de foc, din sfântă înălțare,
Mă smulge iar din tot ce-i mărginit.
M-au încercat a vremii grele suspine,
Cu mii de valuri, negre și târzii,
Dar n-au putut lumina s-o zdruncine
Nici steaua firii mele a o omorî.
Căci din dureri răsar puteri senine,
Din orice rană-nvie un izvor,
Și-n cicatrici ce ard adânc în mine
Se naște-un cer mai pur, mai roditor.
Pe-un drum de scrum și umbre rătăcite,
Mi-am aflat templu-n pieptul meu tăcut,
Acolo unde gânduri risipite
Se strâng în adevăr neîntrerupt.
Nu-i eșec care ființa-mi s-o destrame,
Nici vânt ce glasul să mi-l stingă-n zori,
Căci din tăceri renaște-a mea chemare,
Curată, liberă, de-atâtea ori.
Îmi sunt și rană, dar și mângâiere,
Din lutul greu învăț a înflori,
Iar peste munți de umbră și durere
Un soare blând mă-nvață a trăi.
Sunt râu etern, ce-n veci nu se oprește,
Chiar de-i stă-n cale stâncă sau destin,
Și-n propria-mi iubire ce sporește
Mă regăsesc … și iarăși îmi revin.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 