Gând Am scris despre iubire,Dar nu știam ce scriu,Surâsul din privireMi-era izvor pustiu… Priveam cum râde luna,Când te-aștepta în prag,Acum îți cată urmaCe-o suflă vântu-n larg. Tu strigă-mă, nebun,Dintr-un albastru-al vieții,Și fă-mă să răzbunÎnfrigurarea gheții, Mă cheamă către seară,Când noaptea o îngână,Cu ochi de lună goalăSă te privesc, nebună, În stepa arzătoare,Când strălucește luna,Cu zâmbetContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Petre Vatuiu
Din câte lacrimi Din câte lacrimi se-mpleteşte dorul?Din câte lacrimi poţi să stingi un foc?Şi câte lacrimi pot ucide omul,C-am plâns cât toată lumea la un loc! Şi-am strâns în mine-atâta suferinţă,C-aş fi murit, să scap de-al ei amarDar ochii tăi şi chipul de zeiţăM-au ţinut viu, să ard molcom pe jar. Mă poartă dorulContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Georgeta Istrate
VIS CONFUZ În vreme de noapte, sub raze de lună,Se iscă, adesea, în gânduri, furtună,Năluci strălucinde în vis se aleargă,Într-un joc perpetuu o noapte întreagă. Umbre lătărețe se intersecteazăȘi, sub clar de lună, se îmbrățișează,Ochii, vii steluțe, scânteie sub pleoape,Gurile-nfocate sunt tot mai aproape. Contopiri eterice într-un singur trup,În unduiri de raze, c-un oftat prelung,ÎnContinuă lectura „Georgeta Istrate”
Nicoleta Tudor
Cascada dintre lumi O muzică divină ce susură încet,E cântul ce-l rostește, cu fiecare jetCascada fermecată, ce graniță le esteIubirii celor doi și-a zânelor poveste. Cu inima curată și dragostea-mpărțită,Părea că lumea lor, deodată,-i nesfârșită.Aveau prieten timpul, dușman deopotrivă,Iar viața le era, în suflete, captivă. Ce zână minunată! Ce dragoste purtaAcelui muritor, stăpân pe viațaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”
Julia Dragomir
Culori politice (revăzută) *Ceva groaznic pluteșteîntre pământ și cer aziîn aerul fetid și irespirabilculorile își dispută respirații*sentimentele indecisecuvintele confuzegândurile nestatorniceși faptele cu două înțelesuriîn clipa în care sunt expusecapătă o culoareși se sfâșie cu ferocitateîn bucăți sângerândereprobabil carnagiu*există ceva mult mai nefastdecât arțăgoasele culoriși sunt nuanțele dintre elecare duc un război aprinsde răsucire și răstălmăciresufletulContinuă lectura „Julia Dragomir”
Ioan Popoiu
Motto: ,,Și când Mielul a deschis pecetea așaptea, îngerul a luat cădelnița aumplut-o cu foc și-a aruncat-o pepământ și s-au pornit tunete și fulgereși cutremur mare…”( Apoc., cap. 8, v. 1 și 5) în vremurile din urmă oamenii vor fi cernuți atent/ toți vom fi trecuți prin sită nevăzută/ ca să se vadă cât cântărimContinuă lectura „Ioan Popoiu”
Simina Păun
Și-nvingător! Nu îmi desena tot câmpul, că nu vreau să mi-l culegi!Să îl lași să-mi înflorească,Mărturie peste timpul când vei reuși să pleci.Să-mi lași rece în odaie, să nu îmi cobori vreo rază!Nici din lună, nici din soare!Timpul tot, tăiat în două,Cred că începe a apune și privirea-ți luminează.O să-ți las că alta dată, oContinuă lectura „Simina Păun”
Alice Puiu
Din faldurile unei eșarfe cu năluciImaginația se-ntrupează in a fi, e o dedublare a inițiativei mereu schimbătoare, uși deschise pentru o geometrie a sensului, dincolo sau altundeva o răstălmăcire de ecouri, ziduri poroase, scrijelite umbros pe latura dreptunghiului care șopteste când verzui – apos, când îngândurat, acei muguri încurcați într-o balansare profetică a imaginației…trec rânduriContinuă lectura „Alice Puiu”
Tatiana Pavel
Resemnare O parte din mine nu mai priveşte ‘napoiLa lumea ce trece străină de vise in doi,Făşia de alb ingropată in nopţi de pripasE tot ce mai strigă, pierdut, din ce a rămas. O parte din mine ridică ochii spre nori,Se roagă la lună şi-i clădeşte altare de flori;Plecată-i e fruntea tăcută, cunună de spiniIiContinuă lectura „Tatiana Pavel”
Mărioara Nedea
CULTIVĂRI Cultiv midii și magnolii, uneori și crizanteme…Le sădesc în amfiteatre și-n mansardele din noi.Toamna-și flutură paloarea aruncând cu anateme,Peste broaște din hârtie, din acvariul unor ploi.Cultiv farduri, chiar și rujuri, pentru moftul celor duși.Vin nămoluri să se-albească și-și dau cu omăt pe față.Boturi ude, carnivore, îmi nechează pe la uși,Ca o molimă din sâmburi,Continuă lectura „Mărioara Nedea”
