POETUL E MINERUL Poetul e minerul de cuvinte,E cel care le consideră sfinte,Le extrage din adâncul ființei saleCu bucurie, cu trudăȘi uneori cu jale,Este căutător de aur și de comori,Cuvintele sunt pentru elCa niște flori. Poetul este truditorulCu lămpaș și târnăcop,Care știe să treacă răbdătorDe orice hop.Lămpașul său e mintea ascuțită,Dorința lui cea mai neprihănită,IarContinuă lectura „Florentina Savu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Paul Spirescu
EU, ADICĂ UMBRA MEA Răscolită de cutremure astralecare cad din univers mereutrece pe la umbra porții taleumbra mea, adică însumi eu ne oprim un secol cât o clipăobosiţi şi frânţi să ne-odihnimdar la tine, Doamne, sub aripăamiroase-a flori de ţintirim şi atunci, învins de boli astralefără să trezesc pe cinevaplec din faţa umbrei porţii taleeu,Continuă lectura „Paul Spirescu”
Angela Petre
Fereastra iubirii Vreau să mă privești ca pe-o fereastră,bucuria-n suflet să-ți pătrundăcând lumina vie te inundăîncărcată de iubirea noastră. Vreau să mă deschizi ca pe-o fereastră,să-mi dai libertate să văd cerulochii tăi nu-mi tulbure misterulîngrădirii către bolta albastră. Vreau să mă miroși ca pe-o fereastrăce deschisă-i lângă o glicină,când te strig, tu să mă țiiContinuă lectura „Angela Petre”
Georgeta Radu
PLANETA MAIMUȚELOR – „„SOLILOC”(VIU) Maimuțoi, maimuțoi…Fel de fel de maimuțoifără suflet, cu ochi goi…Amețiți de opulență,în mandate cu scadență,îi dictează vieții ritmul,mutilându-ne destinul.Noi, cu fața la perete,deveniți marionete,ne-ntrebăm de zor, în cor:„ce se-ntâmplă, fraților?!” Maimuțoi, maimuțoi,bătrâni, tineri, vechi sau noi…Maimuțoii s-au spălat,de păduchi s-au curățatși din mers au învățattârâișul șarpeluiprin somnul poporului,scriu șefilor dări deContinuă lectura „Georgeta Radu”
Eugen Dorcescu
EUGEN DORCESCU CUVÂNT DESPRE POEZIA MANOLITEI DRAGOMIR-FILIMONESCU Cu puțină vreme în urmă, Doamna Manolita Dragomir- Filimonescu mi-a încredințat spre lectură și, eventual, spre formularea unei opinii o culegere de poeme inedite, intitulată Poemul se scrie singur în palmă. Îi cunoșteam, desigur, scrisul, am și comentat unele dintre măiestritele-i tălmăciri din literatura franceză. Dar acest volumContinuă lectura „Eugen Dorcescu”
Ioan Alexandru Filip
Prolog Cuvintele-mi se pregătesc să pleceîntr-un concediu binemeritatAu scris destul pe umbra mea prea recede dragoste, speranță și păcat Au asistat la multele violuridin care s-au născut iubiri din floriPe scena de hârtie multe roluriau cuvântat cu moartea în culori Si-acum firesc din cartea mea nescrisăPun în bagaje lacrima și vinaPrivind târziu la muza-mi sinucisăCândContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”
Ovidiu Oana-pârâu
Stelele sunt cea mai desăvârşită ispită nepământeană. Mi-s ochii steleovidiu oana-pârâu Mi-s ochii stele, picură luminăMilenii, rămân găvane goale,Încarcerate-n rătăciri astraleTărâm sărman cu bezna-n el, regină. Şi peste toate bântuie tăcerea,Torcând din caier firele de smoală,Păienjeniş de nedorită boalăŞi bocet mut ce mântuie durerea. Ultima rază îşi urmează calea,Va poposi, zâmbind, pe fruntea zilei,Nebănuind că-nContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”
Teodor Dume
Ofertă incontestabilă(autor: teodor dume) Când ai nevoie de oameniconstați cănu mai e nimeni în jurul tăucând ai nevoiesă bați mingea pe maidannu mai este niciun copildisponibilcând ai nevoie de încă o zimoartea îți bate în geamdar cui îi pasă de viațape care nu ți-ai trăit-o îndeajuns… nu oferi dragoste nu primești nimic ……………………………………………………………………………………………………….. Negociere cuContinuă lectura „Teodor Dume”
Ionuț Pande
Seceratori de orizont Vulcani cu inimi arse în safire;Cenuși zburând în aripi de condori;Lumină-ncremenită în orbireȘi-o noapte reggae prinsă-n cheotori. Se-aud foșnind în aerul văpaieAtomi ce leagă primele ființi;Rănit de pajiști, timpul se-ncovoaieÎn curba strânsă-a vârstelor cuminți. Arginții zornăie prin amintire,Neplăți făcute unui calomfir,Ce sta de veghe-n pagini de psaltire,Cuvântului neprefăcut în mir. E-atâta linișteContinuă lectura „Ionuț Pande”
Angelica Manole
Mă plouă cu toamnă E toamnă în suflet, e toamnă devremeȘi frunzele-mi pleacă din inimi uscate.Ne plouă, iubite, e vânt, nu te teme!Se-nșiră pe dealuri păduri dezbrăcate. O ploaie de gânduri ca frunzele moarteÎși scutură trena, în grabă, de sare.Ne pleacă și cucii, visează în noapte,C-ajung pe-alte țărmuri scăldate de soare. Tu ia-mă în brațe!Continuă lectura „Angelica Manole”
Zbor spre înălțimi 