Tablou floral Au înflorit din trupul meu și criniiDe parcă m-a îmbrățișat zăpadaPetale de salcâmi ca peregriniiÎn zbor își desfășoară cavalcada În pieptul oaselor și chiar din brațeeu o să-mi fac un foc înalt de preriesă-mi ardă nopțile trufașe, hoațefrisoane delirante să se sperie Să îmi erupă rădăcini din gambeiar în pământ să mă cununeContinuă lectura „Dragoș Radu”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Ștefan Olaru
Rătăcitori Suntem ferestre spre oriundeVisând felii de auroră.Secunde rupte fără oră,Ore strivite sub secunde. Suntem copii din altă lume,Lacrimi străpunse care pier,Poeme din mormânt spre cerMucegăite prin volume. Trăim cu ziua până mâineSfâșietoarea realitate.Visăm iubire și dreptateLa masa sfântă lângă pâine. Când schilodiți de-atâtea lupte,Noi, cavaleri rătăcitori,Zburăm spre cer de-atâtea oriCu aripile noastre rupte. Redactor:Continuă lectura „Ștefan Olaru”
Peteleu Alexandru
Rondelul rozelor ce plâng Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea,Se-ofilesc, își pierd culoarea,Se-nclină la pământ, se sting! Vara ne’ncântau privirea,Dar a venit frigul nătâng!Sunt trist când rozele se plângCă Toamna le ia splendoarea. Câte tristeți în mine strângȘi nu-mi găsesc alinarea,Când soarta rozelor deplângȘi scrutez în apus zarea. Sunt trist cândContinuă lectura „Peteleu Alexandru”
Dorel Rotaru
Sfârșit de toamnă Mi-a topit genunea înc-o SĂPTĂMÂNĂ…PAȘII mei zadarnic cer ieșiri din rând,MONOTONĂ toamna, dric din frunze mână,Leneș curge noaptea, stele NUMĂRÂND. DĂTĂTOR de grijă ne colindă gerul,Pomi mușcați de crivăț spre geamuri SE-NDOAIE,Supărat pe oameni pare-n toamnă cerul,Ploi, sinistre marșuri sună din cimpoaie. SUSPINĂ tăciunii, foc timid în vatră,Când lacome hornuri le furăContinuă lectura „Dorel Rotaru”
Gabriel Cristea
De-ar fi să cad… De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată,Lăsați-mă să mă târăsc spre soare;Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartăAnestezia vremilor vulgare! Nu voi trăda pământul țării meleÎn care zac de-a valma oseminte;Prin gardul vechi al casei, de nuiele,Voi contempla carpatice morminte. Cum Gelu voievod, rugându-și calulSă-i sape-n râuri repezi ostenire,MăContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Teodor Dume
inteligibilitatea din umbră somnul e o parte din transparența trupuluiuneori absent ca imaginea dinfereastră ea există poate de aceea am ochii lipiți de geamsă văd dincolo în lumea friguluiîn locul în care dispar culoriledoar albul ca o prelatăacoperă totulîn restnu se mai întâmplă nimic din aerul despicat picură teamaîntre cele două marginie tot mai puținContinuă lectura „Teodor Dume”
Ionuț Pande
Măciniș de graf Murmur de izvoare seci;Te aud de prin granitul măcinat,Clipă vagă, cum petreciCa un foc de apă într-un însetat! Și m-alungă un alean zglobiu,Într-o ocnă de un metru sec,Unde întunericu-i pustiuȘi n-am pași cu care să mai plec. Și adorm, adorm, adorm,Ca un semn de veci striatPe izvorul cruciform,Ochi de lemn nemângâiat. AlbContinuă lectura „Ionuț Pande”
Andreea Văduvă
N-am cea mai bogată ȚarăAutor: Andreea Văduva N-am cea mai bogată Țară,Știu că multe îi lipsesc,Dar de-o frumusețe rară,Este Ea, și mă mândresc. Are părul – spic de grâu,Galben ca raza de soare,De-i ajunge pân’ la brâu,Brâu „atins” de cingătoare. Ochii ei – precum câmpia,De-i privești ai renăscut,Numele său? România,Cu frățiori peste Prut. Geana eiContinuă lectura „Andreea Văduvă”
Daniela Konovală
IARNĂ PE SENA…autor: Daniela Konovală Dragul meu, să-mi spui cum ninge lângă Sena, fără fluturi,Fără streșini în oglindă, fără dragoste în ciuturi,Fără-nfiorarea serii în castane aburindFără sobă și odaie, fără murmur de colind… Să-mi spui dragul meu, ninsoarea cum se-așterne-n vechiul burgFără pletele-mi nebune zurgălăi îmbrățișând,Fără degetele orei, clipele cum le aduni?!Spune-mi, cum ninsoarea vineContinuă lectura „Daniela Konovală”
Sima Ion Delagales
MĂRTURISIREautor: Sima Ion Delagales Eu nu mai știu cum să mă rog,o, Doamne,nici să plâng nu-mi amintesc a ști;e prea târziu s-astept pe altă dată,anii trec și alții nu mai amiar trupul mi se ofileștezi de zi. Și nici nu-mi amintesc că pot uita,o, Doamne,că pot duce în suflet durericâte încap în inimă și-n carne.ȘtiuContinuă lectura „Sima Ion Delagales”
Zbor spre înălțimi 