Un puzzle cu nostalgii și fluturi clipește-n silabe de mărmirarea despletită din umărul oglinzii,un gest de albastru decojitsub bolți de bufnițe visătoare,aceeași dimineață sau alt rimelpentru jobenul agățat de ghilimelesub tălpile lumii ceruri ninserespiră sincopat un textdespre sărutul grăbit dintr-un ghioc de mugurvirgule din geometria primăverii*în colțul sticlos dintre păianjeni și steledealul scrie oval unicornulContinuă lectura „Beatrice Alfred”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Iuliana Cozma
Un alt anotimp În suflet mi-a-nflorit cândvaAl primăverii răsărit,De-atunci pe cer arde o stea,Și viața mereu m-a iubit! Din ramuri verzi am adunatIubirea ce-nflorea mereuȘi niciodată n-am uitat,Să-i mulțumesc lui Dumnezeu. Un anotimp este al meu,Dar viața mi le-a dat pe toateCa să-nțeleg cine sunt eu,A pus în mine puritate! Când anotimpuri vor zburaÎn patruContinuă lectura „Iuliana Cozma”
Mira Minu
Când vii– Mira Minu- Iubitule, de vrei să vii, să vii în fiecare clipă!Poate s-a răsturnat un car de nori şi-n ceruri e risipă,Poate o stea o fi uitat eoni şi-a răsărit în pripă,Sau o Măiastră-a aţipit cântând și-am prins-o de-o aripă,Tu lasă zile, nu uita să vii în orișicare clipă! Am învatat să teContinuă lectura „Mira Minu”
Nely Vieru
SÂMBURI DE DRUM Cristalin De-aș avea culori în lacrimi,ce frumos cristalin violet-cenușiu!Ploi de toamnă nu mi-ar stingedintre coaste focul viu . Plânsul fi-va-mi trecătoare,apă lină cristalină,lacrimi ce se rup din soarechip să-mi spele în lumină . De-ar fi trepte de cuvinte ,sâmburi, pietre … le-aș aduna din cărareși ți-aș împleti pe fruntetiară de mărgăritare .Continuă lectura „Nely Vieru”
Petre Vatuiu
Un nins… de Petre Poștașu’ Când mi s-a prins de frunte dâra viețiiEra așa plăpândă, ca un nins,Și n-am simțit prin vâlva tinereții,Cum ea își face cale înadinsȘi-și cară, câte unul, toți nămeții;Nici nu mai știu pe ochi cum s-a prelins… Ieri am tăiat un pom uitat de vreme,Cădeau uscate ramuri pe pământ.Când îl loveam,Continuă lectura „Petre Vatuiu”
Teodor Dume
IUBIREA, supremaţia a tot ceea ce sunt(Autor: Teodor Dume) când m-am trezit Dumnezeudormea cu mine în patpe jumătatea luidin rădăcini de luminăcreştea ca un Făt Frumoso dimineaţă ce se hrănea cuultimele respiraţii ale nopţiiîncercam să evadez din mine şiprin fiecare rază să devin fereastrapentru zborul de mâinesă aud paşi îndreptându-se fără grabăînspre o altă ziContinuă lectura „Teodor Dume”
Teodor Dume: aforisme
Nu trebuie să fii puternic pentru a face un gest de bunătate, fă-l și sufletul te va face mult mai puternic.(Teodor Dume) Păcălim și ne păcălim singuri în fiecare zi, dar haideți ca azi să fim noi înșine!(Teodor Dume) Credința trebuie să fie parte a ființei ce așază sufletul pe trepte de sfințenie.(Teodor Dume) Nu-miContinuă lectura „Teodor Dume: aforisme”
Daniela Damian
Sentimente Sufletul plânge și mă doare de mor,Iar pe cruce se-adună anii cei triști,Te-am vrut lângă noi, muritori egoiști,Sentimente eterne, care astăzi ne dor. Îngrijim umili, an de an, un mormântCu speranța că, de Paște, tu vei înviaCă vei șterge din ochi lacrima grea,Și-o rază de soare o s-aduci pe pământ. Un suflet suspină înContinuă lectura „Daniela Damian”
Georgeta Radu
VISAREGeorgeta Radu Fulgi de vânt risipesc dorulpe cărări de rouă moaleși iubirea cu tălpi goalese cunună cu fiorul. Un vin vechi, de stele coapte,picură din cornul Luniiși în miezul pasiuniidoru-l bea și-adoarme-n noapte. Ceasul, copt cât veșnicia,mărunțește foi de vreme,le-ndulcește cu poeme,chibzuind zădărnicia. Iar iubirea cu tălpi goale,cununată cu fiorul,ca să-i piardă urma dorul,își faceContinuă lectura „Georgeta Radu”
Maria Apăvăloaie
În câte ploi de toamnă(din volum în lucru) În câte ploi de toamnă, mi te găsesc, Hristoase,Înlăturându-mi frigul, din carne și din oase…!?În fiecare ploaie, îmi ești. Și-n orice clipă,Îți simt suflarea-ți caldă, pe rana din aripă. De câte vieți, Hristoase, îmi tot răsari pe pleoape,Prea-însetatul suflet, din tine să se-adape…!?De-o-ntreagă veșnicie ne bați laContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”
Zbor spre înălțimi 