Constantin Mosor

UNDE DORMIM DACĂ PĂMÂNTUL MOARE? Celor care pun umărul la uciderea Pământului. Când Dumnezeu ne-a dăruit pămânul,Sigur nu s-a gândit că omul poateSă-i murdărească acoperământulȘi să-i tocească hainele în coate! Pământul era vesel, veselieDin care n-a rămas nicio fărâmă,Căci, omul nou, așa precum se știe,Ia târnăcopu-n mână și…dărâmă! Iar Dumnezeu întruna reclădește,Fără nicio secundă deContinuă lectura „Constantin Mosor”

Dan Lupu

ZIDUL Am înălţat un zid în calea uitării,Să fie văzut din nesfârşitul zării.Cu pietre dăltuite din amintiri,Unite cu liantul făcut din iubiri. În mulţi ani cu trudă l-am ridicat,De dureri, tristeţi să nu fie macinat.Cu o adâncă fundaţie în pământ,Ce poartă al prieteniei legămant. Ale prietenilor înscrisuri afişate,De Cronicar cu admiraţie gravateCa timpul să nuContinuă lectura „Dan Lupu”

Marin Florentin Ursu

PRIMĂVERI REBELE de Marian Florentin Ursu * Cât îmi lipseşti acum în prag de despărţire,Iubita mea cu umeri albi şi ochii goi !Ieri mai umpleam prăpăstii cu o amintire,Singurătatea cu câmpiile de flori Te dăruiai intens în primăveri rebeleŞi te iubeam acut, imens şi abisal,Tristeţea ta ceda fatal tristeţii meleŞi mă strigai timid din turnulContinuă lectura „Marin Florentin Ursu”

Angelica Manole

Ninge-n mai…Angelica Manole Ninge-n mai cu flori de măr…Dragoste și adevăr.Ninge cu aripi de vis,Ochi deschis spre paradis… Ziua- și duce gândul ei:Zbor curat de funigei.Noaptea-și strigă stelele,Vremea-nșiră clipele… Ninge cu lumină nouă,Colț de iarbă prins în rouă.Cântec dulce-al unui ram,Veșnicie-n ciob de geam… Zboară lin petale moi,Curg miresmele șuvoi.Curge timpul printre flori,Zvon de berzeContinuă lectura „Angelica Manole”

Loreta Din

Să plouă iubite! Să plouă iubite , să plouă albastruDin ochi ce ating adâncul din mare ,Cu stele, cu vise să plouă un astru,Din floarea iubirii să plouă petale! Să plouă din tine, din mine furtunăSăruturi, mai calde ca roua pe flori,Suave cuvinte lipite de gură,Să plouă iubire, luceferi din nori. Să plouă apusuri șiContinuă lectura „Loreta Din”

Cristina Ghindar Greuruș

Atâta dor „Te văd ca o umbră de-argint strălucită”,Privirea-ți suavă e încremenită.Din ochii-ți albaștri, senini, fără pată,O mare de chin și de lacrimi se-arată. Pe fruntea-ți brăzdată de urme vechi, triste,Plăcute-amintiri se zbat să reziste,Dar umbra tristeții se-ntinde plăpândă,Ninsori ce-au căzut în vremuri abundă. O sprijini în mâna care-alungă ușorDisprețul iubirii umbrite de-un nor.Suspinul ceContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Ștefan Olaru

ComoarăAm încercat cu patimă fierbinteSă fiu părtașul celor nevăzuți,Să-mpart iubind mireasma celor sfinteLa cei neînsemnați necunoscuți… Nu mi-am dorit iubiri înșelătoareDin lumea celor mulți și inutili,Doar ochii mei orbiți de-atâta soareAu strâns lumină lângă cei umili! N-am căutat ascunsa aventură,Felia mea din fructul interzis…Ci doar în existența mea obscurăSă pot trăi din plin ce mi-aContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Iancu Cătălin

De ziua ta, femeie! De ziua ta femeie cu ochi de abanosEu îți doresc să-ți fie eternă primăvară,Să-ți fie viața lungă, să-mbătrânești frumos,Să-ți cânte trubadurii pe strune de chitară. De ziua ta femeie cu ochi de cer seninEu îți doresc să-ți fie doar soare în privire,Să nu cunoști tristețea, să-ți fie drumul linIar lacima să-țiContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Violeta Andrei Stoicescu

La mulți ani, poezie! Azi e ziua ta… Mărturisire Cu poezia am crescut odatăŞi-n universul ei mă regăsesc,Cuprind în suflet veşnicia toatăLa ceas târziu, când muzele sosesc… Cuvinte plămădite-n călimară,Se-ngemănează-n gândul nerostit,Ca mai apoi în vers să îmi răsară,Când bate miezul nopţii… desluşit. Plutind pe-un colț de-albastră reverie,Tăcerile din mine se topesc…Dacă prin vene-mi curgeContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Paul-Andrei Rîpă

LA COLOMBA DI PACE Poso gli occhisulla punta dei miei piedi.Si apre il vuoto,nel quale rimbombano,come magma in un vulcano,la sofferenza,la speranza sbiadita,quel domani chenon arriverà mai.Ad un tratto scendonodal cielofluttuandole ali spezzatedei miei sogni,formanouna colomba bianca,simbolo di pace.La terracomincia a gioire,pervade la naturacon il suo canto.Pian pianoil vuotoinizia a colmarsi,nei miei occhiil riflesso dellaContinuă lectura „Paul-Andrei Rîpă”