Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

ARUNCĂ POVERI!Georgeta Radu Sisifice poveri pierd rostul vieții,în drumul lumii pe versanții vremii,în nopți târzii sau miezul dimineții,în goana măsurată în decenii. Zadarul vieții-ntunecă simțireși golul e-adâncit prin nerăspunsce crește, ‘n pofta de îmbogățire,un vierme, care sapă-n om, ascuns. Zi după zi, crezi că păcălești Moartea,zărind comori în orișice gheșeft,uitând că ea își ia totContinuă lectura „Georgeta Radu”

Puritatea vieții Cu pași lenți,parcurg labirintul vieții,ascultând,parcă vrăjită,fiecare respirațieabsorbităde melodiilece izvoresc din fiece Nimfă;magia se-mpleteștepe sub genele-mi lungi,proiectându-seacolo undenimeni n-a cutezatsă ridice voalulpentru a culegepuritatea vieții. Conciliere cu moartea    Târâi existențaneființei mele pe podelele tocitede tălpile pline de crăpături,câte-o lacrimă se desprindedin călcâie, oftând a jale… S-au despuiat mușcatelea nu știu câta oară,pârâul iarăși, și-a băutContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Mi chiedo Mi chiedo,chi sia questo grande pittore,che ha dipinto la natura,con vari colori incantevoli.Ha svuotato tutta la speranza sui pratie nelle foglie degli alberi;ha rilasciato la libertà nel cielo infinitoe nello scorrere del fiume,avvolgendone la terra,alla montagna ha donato sensualitàe ha dato vita ai raggi del sole.Mi chiedochi sia questo grande pittoreche ha nelContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

SuntAutor : Dorel Rotariu Cine sunt? Voi fi poveste…Astăzi curg din întâmplareaVrută de Cel care Este,Strecurându-ne suflarea! Sunt un licurici ce ardeTușul nopții din obroace,Sunt biciușca ce desparteDuhul rău de cel ce-mi place! Sunt o boare ce adiePeste-aleanurile stinse,Înviind o ciocârliePrin zăvoarele deschise! Sunt un val care urmeazăCalea care-i a oricui,Ce naiv încă viseazăLa oContinuă lectura „Dorel Rotariu”

ASEMĂNARE Marin RADA Știam că n-ai să viinici azi, nici mâine,mai e o noapte albăîntre noi,la ușa meas-a pripășit un câine,are ceva-n privireca și noi, În vis te-am întâlnit,a câta oară,dormeai pe-un baldachindeschis,voiam să te trezesccând lin coboară,luminile din stele-nparadis, Dar s-a închis fereastra,părea o baricadămenită să despartăcărările din vis,la ușa meas-a pripășit un câineșiContinuă lectura „Marin Rada”

Gândul meu spre tine zboară…Violetta Petre Gândul meu, dulce povară, traiectoria își schimbăȘi pe-aleea toamnei tale, dorul, printre frunze,-și plimbă…Te găsește-așa frumoasă, ca un răsărit de soareȘi cu dragoste de mamă mi te-alint din depărtare. Înc-o toamnă-și pune-amprenta peste umeri, peste frunteCa și vara mea, dar mie, mi-a pictat tâmple cărunte.Timpul nu-ți atinge-obrajii, trece doarContinuă lectura „Violetta Petre”

Tată, iar mi-am rupt genunchiul Uite, tată, sunt iar mică.Vino, dar, și mă ridică,Din cel colb, din spinii verii,Nu știu lecția căderii! Vino, tată, și mă ia,Sus, pe norii albi, de nea,Când strigam în cor, de zor,Avionul cu motor. Erai, tată? Nu erai?Ești acolo, sus, în rai?Ești pe-o stea? Ori pe vreun nor?Vieții mele, călător?Continuă lectura „Flori Cristea”

ÎNTRE LINIȘTE ȘI URĂ Verile de altădată nu fierbeau așa de tare.Soarele dădea poruncă razelor dogoritoare,Să nu-și scuture tot jarul la-ntâlnirea cu pământulVerde ca o primăvară care s-a-nfrățit cu vântul! Verile de altădată, blânde ca ochii bunicii,Umblau prin noapte desculțe, să nu fugă licuricii,Care coborau din ceruri cu luminile-n spinare,Să-i vindece de-ntuneric, rând pe rând,Continuă lectura „Constantin Mosor”

Valuri în apus– Mira Minu- Când doar o licărire, o geană de luminăMai arde peste mare și-n zare se anină, Melancolia vine din nou pătrunzătoare,Și-mi poartă gândul fraged, de-aici… în depărtare… Peste pământuri arse de vipturi în explozii,Sorbind răcoarea serii cu gust fin de ambrozii…Of, roadele-i răscoapte jertfite-i sunt uitării!Ori dorm culegătorii, ori n-au răspunsContinuă lectura „Mira Minu”

Premiul I, poezie –„Colecționarul de răni” de Teodor Dume poate că teama pe care o invocnici nu existănici oamenii întorşi de la muncăcu haina purtată pe umeri ca un semnde ultimă suflare a trudeinu existădecâto moarte prin care văd înăuntru nu ştiu dacă e bine sau răutoate acestea îmi inflamează iubireaşi tot ce-am avut…până laContinuă lectura „Teodor Dume”