Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Cântecul toamnei Din corn își cântă toamna a ei blândă chemare,Împrăștiind în jur o binecuvântareCe-n armonii celeste împrăștie culori,Vibrațiile ascende și-nmiresmate flori. În rochie de bal, brodată-n poame coapteSe-arată o regină mai mândră peste toateȘi-n tainica chemare și-arată dărniciaCelor ce știu să poarte pe umeri, hărnicia. Împarfumată toată cu-arome dulci și viiCulese de pe câmpuri,Continuă lectura „Mariana Alexandru (Steel Alexandru)”

Plimbare Mergem de mână incetun pas după altulfără sa spunemce știm deja.Călcăm peste frunzenumărând pașii,din tăcerea loradunăm dorința.Liniștea ne apropie de sărutși numai el ne poate arătaunde am ajuns așa…prin frunze.De acasă am plecat în primăvarăera plin de liliac peste tot,un pas am făcut,numai unul,acum deja ne este toamnă.Noi melancolici, am înmuguritîntr-un anotimp al nostru,înContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

Rondelul frunzelor de toamnă Perechi de frunze, veștede simboluriÎn ruginiul legănat de vânt,Valsând coboară, tainic, pe pământ,O feerie-n calme ritualuri. Cu toamna rece au un legământ,Să nu le poarte vânturile-n stoluri,Perechi de frunze, veștede simboluriÎn ruginiul legănat de vânt. Plutind ușor, coboară înspre hăuri,Gătite-n arămiul lor veșmânt,Dansând cu eleganță prin nămoluri,Și-apoi se-afundă-n propriul mormânt. PerechiContinuă lectura „Alexandru Popa”

DULCE MELANCOLIE Se cerne-n ramuri vântul c-un suspinȘi frunza cade-n dansuri de aramă,Pe cer o pasăre se-ndreaptă linSpre lumi tăcute, unde vara-i trează, E-un strop de miere-n soarele sfios,Ce mângâie poteci de amintireȘi în aer plutește un dor duios,Ca un oftat de veche fericire, Copacii-și spun povești în murmur blând,Iar ploaia le răspunde-n șoapte reci,SatulContinuă lectura „Smeada Zina Marchidanu”

Ce e-ntre noi? Ce e-ntre noi? Şi câţi nebuniMai vrei să moară aşteptândRăspunsul tău, iar ei, arzândSe-mbolnăvesc, deşi imuni,La viaţă? Ce e-ntre noi? Câţi îngeri muţiMai strângi în catalept album,Mânjiţi de colbul de pe drum,Atraşi sordid, apoi nevruţiÎn viaţă? Ce e-ntre noi? Cât curcubeuMai răstigneşti pe calea mea,Când bocetul de cucuveaMă leapădă de Dumnezeu,Pe viaţă?Continuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”

PLÂNGEAU ÎN NOI COPACII FĂRĂ GLAS.Revăd potecile ce ne-au lăsatsă răscolim pădurea minunatăducând parfumul tău de neuitatpeste iluzii ce mureau deodată..În urma pașilor care-au rămasdoar amintiri la un sfârșit de vară,plângeau în noi copacii fără glasuitându-și crengile pe dinafară..La umbra lor regretele mureaupe jurămintele jertfite fără teamăpeste cărări cu pași care duceauspre un tărâm ceContinuă lectura „Corneliu Neagu”

Apoi va veni primăvara Îţi spun sincer că în curând vor veni ploile toamnei,obositoare, aiuritoare,ca un cântec monoton, cântat de un ţigan la vioara lui în paragină,pentru doi – trei leiaruncaţi în scârbă de vreun binevoitor,apoi vor veni ninsorile, vai ninsorilecare ne vor acoperi pământul şi lentilele ochelariloraburite deja de frigul nostruinterior, îţi spun sincerContinuă lectura „Paul Spirescu”

Trandafiri Cu-a toamnei brumă, albă, în priviri,Și roșul din corola de petale,Mă-ntâmpină gingașii trandafiri,Ce-atât de mult plăceau privirii tale. Ei simt că vremea lor a cam trecut,Dar vor renaște iar în primăvară,Atunci, când caldul soarelui, sărut,Vor face muguri tineri să apară. S-or scutura de floare, rând pe rând,Și vor intra-ntr-o lungă așteptare.Iar eu, rămas aici,Continuă lectura „Marian Marele”

TRUFIA Versuri Angela În ghilotina dulce-a poezieiOdată ce te-ai prins, rămâi captivÎn lumea pastelat’-a fantezieiCare nu are scop, nici obiectiv. Fără să cauți nume-ți ies în fațăRotunde ca silaba cea dintâiȘi simți că te apucă-așa o greațăC-ai vrea să pleci, dar totuși… mai rămâi! În numele culturii dau pe-afarăInfatuarea zbiară literarȘi mă întreb a nuContinuă lectura „Moment poetic: Angela Petre și Lidia Zadeh”

Motto: ,,Ce-a fost într-adevăr nu se știeexistă numai ce va finumai întâmplările neintamplateatârnând de un copac nenăscutstafie pe jumătate…”(Nichita Stănescu) ce se-ntâmplă cu noi ce li se-ntâmplă oamenilor/ este o dramă o tragedie neștiută tăcută/ imposibilitatea de a defini condiția umană/ în ce ecuație acceptabilă să încadrezi ființa/ nu există soluție vreo alinare ceva/ pentruContinuă lectura „Ioan Popoiu”