Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Florentina Savu

IARNA ȘI MISTERELE EI Ninge…Ninge….Ninge! Exact ca în basmele lui Andersen…Fluturi albi se rotesc nebunatici pe deasupra nehotărâți parcă unde să se așeze mai repede după care, gândind că s-au hârjonit destul, se aștern cuminți pe pământ acoperindu-l cu un covor alb, pufos și atât de rece! Alți fluturi însă le iau locul celorlalți, atâtContinuă lectura „Florentina Savu”

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

PLEC SPRE ZĂRI SENINE- Mirela Cocheci Urăsc pentru a-nțelege ce-nseamnă să iubești,Plâng să pricep mai bine ce-nseamnă să zâmbeștiȘi cad din înălțime doar spre-a mă ridica,Sunt mare doar prin faptul că fost-am mic cândva. Mă pierd în veșnicie doar spre-a mă regăsi,Mă risipesc aievea doar pentru-a mă-mplini,Uitarea mă cuprinde doar ca să-mi amintesc,Mi-e frică deContinuă lectura „Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi”

Daniela Damian

Din dor de tine pescărușii plâng Ce mai înseamnă viața asta cândușa zăpezilor din ceruri ai deschismi-a înghețat și lacrima -n adinsși-iubirea ta ce luminează blând… Picături de lacrimi îți trimite marea,iar din dor de tine pescărușii plângși pe luciul apei, chiar pe malul stânglebedele negre, îți aud chemarea… Când nisipul fin, din clepsidră curge,iarContinuă lectura „Daniela Damian”

Gabriel Țepelea

Gabriel Țepeleapolitician român Gabriel Țepelea (născut 6 februarie 1916, Borod, Bihor – decedat 12 aprilie 2012, București) a fost un profesor și politician român, membru de onoare al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie (secția filologie romanică) a Universității Regele Ferdinand din Cluj, în anul 1937, fiind mai apoi promovat doctor înContinuă lectura „Gabriel Țepelea”

Concurs, poezia săptămânii, grup Zbor spre înălțimi

Nu vreau să mai iubesc. .. Dezbracă-mă de dorurile toate,Vreau să-mi încui a sufletului ușă,Alungă-mi visele, dacă se poate,Trecutul tot transformă-l în cenușă. Dezvață-mă de tot ce-i omenesc,Mă rastigneşte pe-a iubirii cruce,Îmi e târziu, vreau să mă odihnescȘi simt că am ajuns la o răscruce. Goneşte-mi primăvara din priviriȘi stinge-mi toate stele pe cer,Mă lasăContinuă lectura „Concurs, poezia săptămânii, grup Zbor spre înălțimi”

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Vreau~ Iancu Cătălin ~ Nu vreau să mai trăiesc în vise,Am obosit și mi-e târziu,Mi-s toate căile închise,Îmi este sufletul pustiu. Realitatea mă apasăȘi să respir simt că nu pot,Nicăieri nu îmi e acasăMă simt bătrân, bătrân de tot. Prea iute am trecut prin vremeClădind castele de nisip,M-am risipit mult prea devreme,Mi-au răsărit riduri peContinuă lectura „Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi”

Lidia Stan

Voi dormiLidia Stan Să adorm ocrotită de liniștea taȘi fulgii să-mi pună pecete pe gurăÎn suflet să-mi cânte un pui de răsurăSălbatic doinească pe-afară o stea Să cadă din ceruri o dantelă moaleUn roi de albine în cuib să se prindăȘi cucii să zboare aiurea prin tindăDin ceasuri să cadă secundarele goale Cerul să-mi curgăContinuă lectura „Lidia Stan”

Ana Văcărașu

VOI TĂCEA Ca-n fața unei minuni,sau ca-n biserică voi tăceași voi urca și voi cădea,chiar dacă toate păsărileprin mine vor zbura,să mă opun eu n-aș puteași altceva nu aș mai vrea,și te-aș trăi, minunea mea,poate doar sufletul ar strigaîn inima ta,între pereți de lutpe care-am scrisși-am desenat ce m-a durut,eu aș tăcea iubirea mea,la porțiContinuă lectura „Ana Văcărașu”

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

BOLTĂ DE IARNĂ~ Marian Florentin Ursu~ aș vrea să mă întindlângă crivățul acestasă privesc copacii trecândpe lângă mineși să mă vadă întins aşa,ca o câmpie opacăfluierând tremurat la fiecare vârtej aș vrea să mă întind peste prăpastiecu capul sprijinitde spatele zborului de pasăresă văd deasupra doar soarelecu dinți de lupsfârtecând o parte din mine,aceea cuContinuă lectura „Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi”

Mihai Mihăiță

Trecerea anilor Oglinjoară fermecată,Nu-s frumoasă ca-altădată,Îmi număr riduri pe fațăÎn oricare dimineață. Părul tot mi s-a albit,Toată viața am muncit,Nu m-am ferit niciodată,Am gândit că sunt de piatră. De mi-a fost ușor sau greu,Nu am spus necazul meu,Prin furtună şi prin ploaie,Lacrima-mi curgea şiroaie. Tot înainte am mers,Viața mi-a fost ca un vers,Poate chiar oContinuă lectura „Mihai Mihăiță”