Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

MIROSUL ANOTIMPULUI PERFECT plouă dinspre mâinecătre azi,cu picăturile rubicondeale mâinilor talealunecând pe incandescențagândului meu ardent încep să miros a umeripe care se așează creșterea aripilorsau,a femeie fără umbră de zborce atinge pasul care învață să rămânălângă tine într-un totdeauna incredibil am sentimentulcă umblu goală prin febra cuvintelorcare se încolăcesc șerpeștepe silabele carnivorece devoreazăvulnerabila neputințăa împotriviriiContinuă lectura „Mariana Grigore”

IMAGINI ȘI ÎNCHIPUIRI ALBE va exista mereu o iarnăcu cioburi murdare de ceață,cu vitralii peste care cadsunete de albastru,cu cântece ale sonatei luniiîn mâini înghețate,cu spații de negru transparentprin carepătrunde mereu timpul alb pentru fiecare iarnă,există un punct vernalcare desenează muguri proiectațiîn fricafrivolă de anotimpul ultim când ninge în absențele secundelorpătate de colb,mă întrebcum suportăContinuă lectura „Mariana Grigore”

mai bine fă abstracție! n-am luat în serios, în poezie, arta scrierii, de-a fi….doar prevalez a mă scârbi, când sunt luat în bășcăliede cei care erau datori să ducă visul mai departe…tot noi lipim oalele sparte, și le înapoiem încrezători m-am mânjit cu versuri de ocară, și poezii intreagi am siluitce o să iasă n-amContinuă lectura „Sandu Tănase Chiru”

T E S T A M E N T n-am strâns averi copile,nu m-a lăsat decențaslugă la ban, n-am fost,asta îmi mai lipseaîmi fac doar testamentul,nu a venit scadențaînsă , nu poți să știi când ața va ceda iți las aici ce am scris,are și conotațiiam pus tot într-o carte,să ai grija de eas-o lașiContinuă lectura „Sandu Tănase Chiru”

Între zbor de conjunctură și un cer de circumstanță Ce potop de acuarele zdrențuite se agață,Între zbor de conjunctură și un cer de circumstanță!Cum se-adună în castane, guguloi, mieriul toamnei,Și ce nori cu ploaia-n gură, pe acoperișul Doamnei! Scâlciate frunze ude mor de frig și mor uitate,Nici un clopot de aramă, cum firesc ar fi,Continuă lectura „Flori Cristea”

DIN POTOP DE PIRAMIDE Corzi se rup și drumuri pier între dune mișcătoare,Eu mai caut încă oaza ce îmi ești de-o vreme-ncoace,Sunt Morgana exilată într-un trup carnal de fată,Peregrin sub jarul lunii visurile încă-și coace. Mă-nfășor în așteptare, în nisipul din clepsidră,E potop de piramide în poemul tău, iubite,Faraoni pe cai de luptă mă îmbie,Continuă lectura „Cristea Flori”

TRUPURI ÎNTRE VĂMI Peste trupul tău de frig ,Astăzi fulguie poemeși prin gri-ul toamnei strigNopțile de crizanteme.Ruginit- au gânduri moisărutate de năluci;Când se stinge clipa- n ploi,amăgind mirări sub nuci . Peste trupul tău de dorieri , iubirile s-au ninsÎntr-un lăcrimat ușorvămuind cărări in vis;Peste trupu -ți de cleștarTatăl Nostru se închinăRaiuri îngerește iaradormindu-te înContinuă lectura „Doina Filip Pavel”

DIN ÎNTÂMPLARE Ne- om întâlni așa , din întâmplareSi- om defrișa tăceri cu trup de clape,Prin burgul asta infernal , de sare,Vag gust de pescăruși zburînd pe – aproape. Cai adormiți între cetăți și marecu ham de aer și galop năucS- or întâlni așa , din întâmplare ,Pe umbre lungi când fluturii se duc… ȘiContinuă lectura „Doina Filip Pavel”

A DOUA SCRISOARE CU DESTINATAR NECUNOSCUT undeva la ora asta se moare spune poetulîndrăgostiţii împart sentimentul în doiundeva la ora asta se naşte un copilpe care Dumnezeu îl va legănape o aşchie de lumină toate lucrurile astea existăînsă tristeţea pe care o împart la unulsfredeleşte în mineca un viermecu rana sub pieleîmi strâng genunchii laContinuă lectura „Teodor Dume”

Cetatea din suflet singurătăţile au o cetateuna singurăvin de oriundefără nicio ezitarefiecare îşi ocupă loculstabilit instantaneupe urmă vin întrebărilecu multe sensuripar nişte caravane cu merindepornite dinspre răsărit şi totuşi în cele din urmăun singur supravieţuitorva ieşi din cetateca o zi de primăvară. Autor: Teodor Dume