DUMNEZEU ȘI…EMINESCU! Nu, nu doarme Eminescu! Lumina lui ne veghează!Fără El Limba Română n-ar mai fi atât de trează!Când a poposit pe scara dinspre ușa veșniciei,A curs un ocean de lacrimi peste sufletul hârtiei! Nu, nu doarme Eminescu! E mai treaz decât toți trejiiPrintre care se strecoară cei care se cred vitejii,Cei care dau ziContinuă lectura „Constantin Mosor”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Tatiana Pavel
Amintiri Păstrez,icoană rară, o aripă-n ghiozdanDin vara cu codițe, ascunsă-n amintiri,Chiar dacă pierd pe drum, in fiecare anIn colbul gri al vremii, uimirea din priviri… Poveşti cu zâne mai cuibăresc cuminte,Alături de-un penar din lemn…si o fetiță,Tablou de dor pictează, aducerile-aminteSi-o panglică albastră, purtată in cosiță… Se legăna sub streaşină de cer, poiana,Cu rochia deContinuă lectura „Tatiana Pavel”
Maria Apăvăloaie Lungu
Aprindeți candele pe cer Mă duc cu drag pe-un drum râzând,Și tot pe el mă-ntorc plângând,De multă sărăcie…Că-nlănțuite suflete,Vânându-se a foamete,Se zbat ca-n colivie. Dar colivia-i nu-știu-cumPerdea-ntr-o jariște de fum…Şi pâclă-necăcioasă…Și tot mai mulți se rătăcescÎn haos de surghiun lumesc,Pe drumul către casă. Cu val de val, s-au smuls pe rând,Simțiri din suflet și dinContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”
Relu Popescu (Viorel Poenaru)
1)Cunoaşterea îți deschide multe uşi, dar numai recunoaşterea le poate ține deschise pentru totdeauna. 2)Cuvintele sunt ale tuturor, numai anumite fraze pot să aparțină cuiva. 3)Înțelept nu ești după cât de mult citești, ci după felul cum gândești! 4)Mulţumesc ușilor care mi s-au închis în față, astfel am aflat ce suflete au oameni de dincoloContinuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”
Ionuț Pande
-Zofie De unde vii?De unde venim toți,dintr-o mamă topită într-o lacrimăcu care mă îmbrac în fiecare zi.Ca un câine fără stăpân,mă învârt într-un suflet hulit.De unde vii? De unde venim toți, dintr-o lumefără file, fără coperți și fără nume.Am ochi de safir, în care ghemuiescfragmente de ciocârlii,culese dintr-o viață de fachir.De unde vii?De unde venimContinuă lectura „Ionuț Pande”
Victor Sava
CEALALTĂ POVESTE A LUI LOT N-am rezistat nici eu, numitul Lot,ce-n necredință eram tot un Toma,am vrut să pipăi cu privirea totși am privit cum arde-n foc Sodoma. „Nu vă uitați ’napoi!” nu m-a atins pe mineși-am vrut în flăcări să-mi înghețe ora,n-am ascultat povața Ta de bineși am văzut cum arde-n foc Gomora. Și-atunceaContinuă lectura „Victor Sava”
Eduard Bucium
Păcat șoptit „Doar un păcat mi-a mai rămas”când sorb secundele din ceasși-apoi ți le șoptescpe buze și pe sâni cumințiasemeni ultimilor sfinți,cu iz de „te iubesc” Numai o noapte voi lipsi,dar îți voi fi a doua zisupus ceasornicarce-n inimă-ți va reparatic-tac-ul dintre „nu” și „da”legat de minutar Doar o credință mai păstrezși din științe doarContinuă lectura „Eduard Bucium”
Bogdan Florin Boitan
Privesc… și lumea s-a făcut mai mică Mă mai surprind cum ațipesc în trup,De parcă am murit, așa, în grabă,Din călimara mea, ca o baladă,Mă caut prin cuvinte, să m-astup. Văd ceața de pe vale, se ridică,Ca într-un dans pe marginile sfereiȘi de pe tâmpla gravă-a citadeleiPrivesc… și lumea s-a făcut mai mică. Atât deContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”
Andrea Văduva
Dorința mamei Copile drag, ți-aș construi,Un zid în jurul inimii,Când vei fi mare să nu doară,Nimic din ce te înconjoară. Și trandafiri în culori mii,Copile drag, eu ți-aș sădi,În calea ta – fie doar ei,Deși prin beznă păși-vei. Copile drag, ți-aș desena,Soare etern pe „bolta” ta,Să nu te plouă, și nici vântul,Să nu îți clatineContinuă lectura „Andrea Văduva”
Pablo Neruba – tradicere: Gabriel Cristea
Fotografie: Martin Chambi Jiméneź Pablo Neruda, poetul iubirilor și disperării. „În jurul anului 1925, în poezia Americii Latine, s-a auzit un glas cumplit, distrugător : cel al poetului chilian Pablo Neruda. După Rubén Darío, el este poetul care merită să aibă cea mai mare circulaţie continentală. În poezia lui Neruda, poet fundamental, se revarsă, caContinuă lectura „Pablo Neruba – tradicere: Gabriel Cristea”
