Rememorând geometrii dintr-un atom de tăcere… atât de dinamic albastrul sărat ca un clocot de stele peste coastele câmpului care tace invers goana trenului printre linii punctate de scaieții de abur și melcii tălmăcind sidefiu capriciul elastic și cumva indecis dintr-un murmur de malahit… un nor sau o cometă abandonată-n erata cerului sau un cevaContinuă lectura „Beatrice Alfred (Alice Puiu)”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Gabriel Cristea
Pe Munții Măcin Urcușul de bivol, spre muchii neclare,mi-l port ca Sisif având lumea-n spate;Năluci din adâncu-mi răsar pe cărare;Hercinicul ochi prin ceață se zbate. Pătrunde-n vertebre ozonul și parcăMi-s nările peșteri, răsuflet de zmeu;Se nalță codalbul în zboru-i, să-ntoarcăSorinele spații în sufletul meu. Prin cioareci, genunchii zdreliți ies afară;Și stânca se-adapă din sânge-mi crud.SuntContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Camelia Corina Boț
Floare de colț Sunt o floare de colțcrescută-n vârf de munteși vă spun cu grai dulce:vântul nu mă rupe,nici soarele nu mă seacă,nici ploile nu mă îneacă,vijelia nu-mi alungă veselia,rădăcinile din stâncănu mi le smulge, oricât mi-ar fidurerea de adâncă.Stau dreaptă în fața sorții,simt timpul cum treceprin ieslea vieții,cum soarele mi se prindede plete și-nContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Ioan Avram
Pași prin labirint Chiar de e pe înserate și privirea-i spre apusPrivesc lumea pe-ndelete, privesc anii ce s-au dus,Mai adulmec izul zilei, razele îmbujorate,Mai citesc câteva rânduri pe o filă dintr-o carte. In genunchi sau dând din aripi am trecut prin munți și văi,S-au scurs zile-ntunecate, au ars focuri și văpăi,Rătăcind prin labirint, printr-al viețiiContinuă lectura „Ioan Avram”
Valer Popean – Comemorare
Cărări pietruite cu frunze Prin frunzele ce pietruiesc cărăriDispare urma ce-am lăsat-o-n timpIar pașii mei pierduți devin iertăriPentru greșeli făcute în Olimp, Când rădăcini se cațără spre cerSă strângă norii într-un tainic loc,Voi construi un templu efemerÎn care clipele se sting în foc, Și frunzele căzute-n curcubeuDevin romanțe pentru mai târziuIar băncile rezistă tot maiContinuă lectura „Valer Popean – Comemorare”
Mărioara Nedea
TRAGICA ÎNTÂMPLARE De-o vreme mă sufocă o tragică-ntâmplare.Îmi intră în travaliu savanta călimarăCu versuri imorale și rime ordinare,Ce-mi măzgălesc lacuna cu gloria impară.Storc căile lactee de sânge și de lapte.În urma mea, planeta ,mai searbădă se naște.Adorm pe geana serii și fluier încă-o noapteLa greierii -ți din creier, de parcă…te-aș cunoaște! În iarna buimăcită de-atâțiaContinuă lectura „Mărioara Nedea”
Ionuț Pande
OriginiIonuț Pande Valsul vieții peste trupuri.Inimă ruptă în bucăți de primăvară.Nu am decât o muzică răscolită de becațe.Dacă vreți să cumpărați flori,plătiți cu o privire nouă,care să-mi coasă ochiul destrămat.Toate fracțiile vieții au un numitor comun: negrul.E lină marea, zbuciumat cuvântul.Pe câmpul nopții, mă aleargă luna.Are sâni de bujori și obraji de păpădie.Nu o sărutContinuă lectura „Ionuț Pande”
Ana Cris
Bobotează E o prezență ascunsă-n ape sfinterotindu-se-n miresme aurite,privirea arhanghelului – sabie arzândvolute-nscrise la răspântii de cuvinte. Botezător al întruchipării de taină,cunoști Numele Sfântului Trup nevăzut.Pogorâtu-S-a Duhul peste ape și sânge –toiag și altar pentru cel renăscut.Tatăl născând Fiul în DuhulSe aratăpe-aleea pleoapelordeschise de câte-un heruvim,s-aducă crezul inimii rănitede-Împărăția Omului Divin. Redactor: Cristina Pasca RedactorContinuă lectura „Ana Cris”
Constantin Mosor
,,DA, SĂRĂCIA-I GREA, DAR NU SĂRACĂ” Nu se mai spune ,,bună dimineața”!Trecem unii pe lângă alții iute ca unÎmbolnăvit de grabă! Așa-i viața!Rar oferim ,,vecinului” un scaun! Respectul e ceva de modă tristă!Mulți nu mai vor să știe cum arată!Suntem alergătorii fără pistă!Iubirea e-n concediu fără plată! În timpurile astea desfrânate,Nu se mai știu veciniiContinuă lectura „Constantin Mosor”
Teodor Dume
Singur în fața amintirii mama n-a muritam văzut-o în visfrământa aluatul pentrupraznicul bunicului plecatcu o ziînainte de Crăciunm-a privit cum priveşti luminadin felinarul abia aprinsapoi a îngenuncheatpe întunericulrămas în casă şi a plânsam impresia că-l ruga pe Dumnezeusă mă ţină de mână aşa cum o făceacând eram mic de jur împrejur linişteşi o mlaştină invizibilădinContinuă lectura „Teodor Dume”
Zbor spre înălțimi 