Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Prefaceri Atâta toamnă,Doamne,-n mine!Ce dezmăț!Iar eu,cu vara încă mă răsfăț.Și-atâta dragostedin mine se revarsă,De parcă primăvara este-ntoarsăȘi, pe uitate căi,hălăduiește.Visare-i?Sau e timpul ce clipeșteși mai aduce visuriînapoi,Să mai alungenopțile din noi? În iarnăîmprejurul se preface.Bat aripi negre vântulcenu-și mai află pace. Redactor: Mira Minu Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț

Astăzi strig Voi cei care ani de-a rândul ați slujit nemernicia,Ați uitat că mama voastră cea dintâi e Romania?Ați tot rupt câte o bucată și-ați vândut-o fără milă,Ignorând că-i apărată de un scut și o acvilă. Chiar și astăzi îmbrăcați haina hâdă a trădării,Rătăciți prin noaptea minții, fără harul lumânării,Luarăți puterea-n mână și-o făcurăți biciContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

CÂND N-OI MAI FI… Când n-oi mai fi, va plânge ceru-n taină,Cu stropi de-argint pe frunze obosite,În pragul serii, luna-ți va fi haină,Prin labirint de gânduri risipite… Un crivăț rătăcit pe drum de noapteVa șterge pașii mei uitați în lut,Iar timpul prins în mrejele deșarte,Va risipi-n neant tot ce-am avut… Când n-oi mai fi, să-miContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

FRUNZĂREALA În iarna asta plină de-anemieFără zăpezi, un anotimp beteagTot frunzăresc cuvinte ce mă-mbieSă încropesc idei fără sfoiag Nu vreau de-acum nimic să mă reținăDin prăbușirea cu traseu eternNici chiar poeme ce-mi induc anginăCa un fior divin ascuns în stern Iar inima o simt cum se prăvaleÎntr-un abis al cerului bastardSpre care disperările fataleSe cațărăContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Joc de iarnă Când pe-afară iarna mintecu zăpezile în ploiEu sunt trist, tu ești cuminteHai să fulguim în doi Să te ning pe sânul bunCu privirea mea nomadăȘi-niernat ca un nebunSă-ți fiu omul de zăpadă Tu să bulgărești troieneCare au uitat să doarmăEu să te ascund în geneHai să ne fim nouă iarnă Vinovat PlutescContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Gând pentru țara mea Mi-este țara un loc sacru, are-n inimă icoană,Brazda satului mă strigă și trădarea-i plânge-n rană,Am trădat până și zarea, l-am trădat pe Dumnezeu,Doar biserica rămâne dăinuind în satul meu. Am plecat prin țări străine, ca să ne găsim un rost,Am lăsat, în crucea vremii, pluguri fără adăpost,Fără de stăpâni, pădurea, prețContinuă lectura „Cristiana Iliuță”

Am să fiu… Uneori sunt pădure-ostenităCe își leagănă frunzele-n vânt,O vremelnică inimă-nfiptăUndeva între cer și pământ. Alteori, o paiață pe coastă,Speriată de umbra zglobie,Ori izvorul cu umbra albastrăCoborând spre aval, în robie. Se îmbracă văzduhu-n rugină,Pașii tac, parcă plâng, parcă cerMuguri noi pe o nouă tulpină,De copac răsărit peste ger. Am să fiu…poate veșnic tăciune,UmbraContinuă lectura „Lina Blum”

Ce loc ți-ai găsit! Ce loc ți-ai găsit în inima mea!Nici eu nu-l știam a fi undeva.Și dacă era atât de ascuns,Atunci mă întreb: Tu cum ai pătruns? Tu cum ai venit? Eu unde am fost?De când te iubesc? Mă-ntreb ca un prost.De dragostea ta mi-e sufletul plinȘi greu. Și de greu abia că-l maiContinuă lectura „Petre Vatuiu”

ATUNCI Atunci când totul se-mpărțea la doi,Pe trecătoare, tandre violineSe așterneau acorduri lungi de ploiCe prevesteau furtuna care vine. Atunci când ploaia verii a tăcutȘi se ivise-n curcubeu iertarea,Ne-am amintit la timpul tău trecutDin viitorul meu, însingurarea. Atunci când clipa, fluture plăpândA hărăzit tăcerii noastre îngeri,Tu ai plecat în curcubeu râzândC-un inorog, lumina să mi-oContinuă lectura „Georgeta Rada”