Să fie pace! Razboiul nostru-i rece, rece-i ploaiaStatuia libertății-i DumnezeuȘi de ucizi în mine vâlvătaiaDe crimă să fiu acuzat doar eu E sulița dreptății între coasteȘi crude-ți sunt tăcerile în toateDar rănile iubirii nu au oasteIubesc, urăsc cum nimenea nu poate Dar unde-ti sunt cuvintele tăioase?Ce săbii mai ridici la apogeu?Că s-au desprins durerile deContinuă lectura „Bologa Nicolae”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Avram Ioan
Căutând infinitul Căutând infinitul nu te simți la capăt de drum,Prin labirintul vieții alergi cu speranță mereuCând zorii se-arată, când seara te scaldă-n parfum,Când râuri se scurg murmurând pe albastrul traseu. Vezi curcubeie răsărind pe cetăți din înalturi,Culori nestemate țesute pe-o pânză de apă,Când râuri tresar voluptoase-mpodobite pe laturi,Cu zâne frumoase adăstând o agapă. CăutândContinuă lectura „Avram Ioan”
Ovidiu oana-pârâu
Încerc să aduc zăpada măcar în peisajul liric Cădeau din ceruri taine în bucheteovidiu oana-pârâu Cădeau din ceruri taine în buchete,Ca într-un dans de lină rostuire,Plutind ca voaluri albe şi cochete,Spre locul destinat de împlinire. Mişcări de fulgi în ritmuri de romanţă,Compun zăpezi ce-n ele se aşează,Omagiind pământul cu speranţăŞi-al zilelor decor imaculează. Părea căContinuă lectura „Ovidiu oana-pârâu”
Alexandru Popa
Din abis spre lumină În trei decenii aberanteNe-ați tot înfipt în spate șișul,Noi am continuat suișul,Dar am îmbătrânit pe pante. Am acceptat și compromisulScrâșnind din dinți și din măsele,Dar l-ați împins pân’ la plăseleȘi brusc ne-a apărut abisul. Întinși pe mese-n chirurgiePrivim cu groază-n răni deschise,La visuri moarte, ori prescrise,De crunta noastră letargie. Ajunși laContinuă lectura „Alexandru Popa”
Angela Petre
DRUM ILUZORIU Crestele stau mute, pierdute prin cer,Uriaș cu fruntea sprijinită-n ceață,Muntele acesta seamănă misterȘi-l urcăm cu toții, agățați de-o ață. Nu știm foarte multe din fragilul chitSemn de întrebare pus printre răspunsuri,Slalom pe versantul cel înzăpezit,Start la școala vieții asimilând cursuri. Ochii sparg reduta de-un alb diafanSe precede-n zare mantia vrăjită,Dumnezeu atinge creștetul profanPlasăContinuă lectura „Angela Petre”
Mărioara Nedea
LA ORA CÂND MI-E DOR DE TINE La ora când mi-e dor de tineŞi ies strigoii să vâneze-n lună,Simt gândul că valsează prin ruineŞi-n mine mai rămâne o fărâmăDe suflet ,ca un viciu nefiresc.Îţi reconstitui paşii din nisipulOceanului neplanetar, firesc,Ce ţi-a furat pentru o vară chipul. La ceasul când cocoşii îmi îngânăNeliniştitul puls prins înContinuă lectura „Mărioara Nedea”
Sohrab Sepehri -traducere: Gabriel Cristea
Dinspre pleoapa nopțiide Sohrab Sepehri Era o noapte copleșitoare.Râul curgea din tălpile molizilor, spre dincolo.Valea era acoperită de razele lunii, iar muntele strălumina de se vedea Dumnezeu. Pe înălțimi, noistăteam înstrăinați și pierduți, tăpșanele erau spălate, iar privirile ni se subțiau în noapte.Mâinile tale îmi predară mugurul verde al unui mesajși cu respirațiile tale, ceramicaContinuă lectura „Sohrab Sepehri -traducere: Gabriel Cristea”
Nicolaie Cismaru
SĂ RUP DIN UMBRA TA Mă vindec de-ntrebări ca de-o prefațăCe clocoteau prin sânge când erai –Acum, când tot trecutu-n mine-ngheață,Tăcerea îmi vorbește fără grai. Se sparge-un geam din cer în gerul nopțiiȘi ușile se-nchid pe sub pământ –S-a-nfipt tăcerea-n balamaua porțiiȘi chinuie cuvânt după cuvânt. Și umbra ta se chinuie-n fereastră,Să-mbrace un suspin, să-iContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”
Relu Popescu (Viorel Poenaru)
3. Viața e un drum cu infinite semne care solicită o mare cunoaștere. 4. Nu o ducem rău, doar că cerințele sunt mult prea mari. 13. Unele grupuri de prietenie seamănă cu partidele politice, tot ce se spune în interiorul lor este bun și frumos, ceea ce vine de dinafară este penibil.Continuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”
Gabriel Cristea
În ochiul viu de frunză Mă bântuie-un fior de vânt,Aici în piscul plopului de-argint;Aproape sunt răsufletul să-mi dau,Căci prin nervuri ruginile-mi pătrund. Te văd statuie cum priveștiÎntregul desfrunziș, copacii goi,Ce scormonesc cu crengile prin nori;Si-n ochiul viu de frunză lăcrimez. Nu am gustat din versul tău,Deși ai colindat păduri – te știuDe când eram unContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Zbor spre înălțimi 