Cristina Pasca

Zădărnicie E așa de toamnă în sufletul meu tânăr,Când toate mi se duc spre asfințit…Obosite frunze anii-mi port pe umărȘi fiecare zi apune în Zenit… E așa de ceață-n visul meu de-o vară,Culorile, de vii, încet se sting…Lăstunii triști povara vieții îmi cară,Poveștile crescute-n sorții ring… E așa de frig în vara cu arșițăȘi surdeContinuă lectura „Cristina Pasca”

Violeta Sabina Lazăr

Ecouri de lumină și tăcere Ești lumina lunii care-mi alină nopțile cele mai întunecate, o stea călăuzitoare pe cerul neliniștit al sufletului meu. În prezența ta, mă simt ca o frunză purtată de vântul toamnei, dansând liberă în spațiul dintre vis și realitate. Îmi ești atât de necesar cum e aerul munților pentru un călătorContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

Elena Coca Mahalu

Șoaptele toamnei ,,PE CÂMP SINISTRE ȘOAPTE TREC PE VÂNT”,Toamna coboară încet pe pământ,C-un geamăt se stinge verdele crudȘi cade rănită, frunza de dud… Pădurea țese covor arămiuȘi dulci adieri răsună pustiu,Tăceri, regrete și doruri cuprindAle inimii zbateri, dojenind. Și plouă mărunt pe umerii reciAi toamnei târzii, cu plânse poteci,Cad umbre-n amurg, pe pale de vântCândContinuă lectura „Elena Coca Mahalu”

Victor Sava

FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU HOMINIDUL Când căutamveriga lipsă a omului,m-am întâlnit cu hominidul.Salut, hominidule! i-am spus.Salut, homosapiensule! mi-a zis el.Caut o verigă lipsă, i-am spus, hominidule,uite-așa și așa,uite ce se vorbește.Caut-o mult și bine, a zis hominidul,pentru că așa ceva nu există.Dacă există,există undeva-n cer.Deci tu susții că nu te tragi din maimuță…Absolut, nu! DeContinuă lectura „Victor Sava”

Dorel Rotariu

Nu lăcrimez Mă bucur că-ți întorc finale file,E mare fericirea că ne lași…Nici lacrimi nu-s, doar sare în pupile,Și doliu în ai lutului clăcași. Nu au fântânile oglindă pentru stele,Stau peștii-n mâl să nu îi fiarbă apa,De-ai să revii, dezbracă-te de rele,De ai jar mult, umple-ți destul năstrapa! Ne dăruiai răvașe cu vacanțe,Dar azi disparContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Bogdan Florin Boitan

Bogdan Florin Boitan, aduce lumină vorbindu-ne despre poezia: Acela – Nichita Stănescu El a venit şi mi-a spus:viaţaeste o absenţăîntre două inexistenţe. Eu m-am uitat la el lung,i-am surâspână cândam izbucnit în plâns. Poezia devoalează cu stringentă evidență spiritul neomodernist în care a fost scrisă.Compoziția, pe cât este de redusă ca întindere, pe atât esteContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

Cristina Ghindar Greuruș

„Ce-aș fi eu de n-aș fi toamnă?” Ce-aș fi eu de n-aș fi toamnă? Unde aș mai poposi?Oamnenii ar ști ce-nseamnă dacă eu n-aș mai veni?Ce-aș fi eu dacă nici vântul printre ramuri n-ar grăi?Cum s-ar odihni pământul și apoi, cum ar rodi? Ce aș fi dacă nici bruma peste tot nu s-ar lăsa?Ar fiContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Simina Paun

nu e rimă, nu-i poem,tot ce scriu e un blestem Din toate Din toate ți-aș mai da câte un pic,Din timp, din viață, chiar din moarte,Să pot să fiu din nou copil,Și-n brațe mama să mă poarte.Ție ți-aș da din toate, pe deplinÎn mine, numai vina ar rămâne.Se coc gutuii în curândÎn brațe cine măContinuă lectura „Simina Paun”

Lidia Stan

Comoara Ah,cum te-nvață ViațaȘi-amar și fericireInvidie și urăUitare și iubire E-un dascăl eminentTu, repetent mereuCu curcubeu-n sufletTrăiești ca un pigmeu În anotimpuri scurteÎți numeri anii viețiiO roată într-un bâlciUnde se-nvârt bobleții Acum ești sus sau josȘi plin de-amărăciuneOri mlaștină ori jarCenușă și tăciune Ne măcinăm de gânduriȘi de greșeli absurdeTorentul vieții spalăAni, ore și secundeContinuă lectura „Lidia Stan”

Viorel Birtu-Pirăianu

Prin beznă lumina se înfășoară în ranăsuspină timpul pe drumul de searăcopacii rupți se clatină-n ramădacă mă vei întreba cine suntnu îți voi răspundenu trăiesc aici, nici dincoloaici mă sufocă durereaprin beznă căutam steleletrecând firesc pe lângă elecu aripile frânte atingeam casauitând să deschid poartadoar bătăia de sufletașteaptă privirea în lumină Redactor: Florentina Savu RedactorContinuă lectura „Viorel Birtu-Pirăianu”