Arhive categorie: Fără categorie

Pod de gânduri Un pod de gânduri mi se face toamnaNeliniști ca frunzele-n zbor se destramăAlergând fericite bat câmpuri și văiÎntr-un dor necuprins și cu ele se duc anii mei. Pod de gânduri se fac în amintiri ce mă dor,Cu iubire le adun sub lăcat și inimii pun zăvor…Era toamnă și frig, soba caldă neContinuă lectura „Paula Abiculesei”

Ion și Dumnezeu -Din vechi semne, azi niciunul,Vremea nu vrea să-mi vestească!Gândea Ion mustrând străbunul,Sub vânt rău, cum e taifunulGura hâdă când își cască… De am bătături în palmeȘi sub unghii-mi intră tină,E-n zadar sudoarea-mi Doamne?Ai pus truda să-mi condamne,Asuprirea necreștină? Conduc plugul, dau cu sapa,N-am rachete și n-am tunuri,Implor din cer mila, apa,Nu euContinuă lectura „Rotariu Dorel”

Cad frunzele… De câte ori prin toamnă trec, Nu-mi pare viața roză… Cad frunzele şi le petrec Trăiesc metamorfoză! Şi ele în căderea lor Mă atenționează,  Să nu prea uit că şi eu mor Clipa e ce contează! Şi-nvăț un lucru important, Accept a mea cădere… Că timpul nu este galant, Nu-mi ține cont deContinuă lectura „Maďiana Domnița Lascu”

Rugă Dă-mi Doamne înapoi aripa frântăfă-mă la loc cu toate cum erausă-mi amintesc cum florile ardeauși să ma-nalț din nou spre steaua sfântă Să-mi pui în suflet zborul din poveste,și cântecul ce nu l-am cunoscut,prin mugurii ce tremură în lut.să simt din nou cum cerul îmi dă veste Lumina toamnei palidă și slabăcând dorul nuContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

RONDELUL DEZNĂDEJDII Nu te-aștepta să mai renascăAceastă țară-ngenunchiatăStând cu coloana-ncovoiatăFără ca biciul să pleznascsă ! Privirea-i tâmpă, nefirească,O-adunătură idioată,Nu te-aștepta să mai renascăAceastă țară-ngenunchiată ! O națiune dezmembratăCe stă ca proasta : ,,gură-cască”,Da-i place, mult, să trăncăneascăS-arate cât e de ,,dășteaptă” ! Nu te-aștepta să mai renascăAceastă țară-ngenunchiată… ! Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial:Continuă lectura „Alexandru Popa”

Acasă …mergi cu mine? Te țin de mână şi, uite, am o cutie de chibrituri!  O păstrez de la ultima împărtăşanie…  Nu-ți fie teamă!  Dacă ne va trebui lumină,  voi aprinde candalebrele din castanul de la poartă;  aşa vom şti locul. Ție ți-a spus cineva: eşti frumoasă?  Eşti aproape la fel de frumoasă  ca trestiaContinuă lectura „Tatiana Pavel”

Se sting lumini E noapte iar și iar e lună plină, din stele cade peste Univers, o mantie de liniște deplină… De nicăieri, cuvinte-ncep să vină, să se îmbrace-n haine de lumină  și să se împletească-n ultim vers. Târziu, când pleacă luna la culcare, foșnește doar o foaie-ntr-un caiet, rămas deschis pe-un colț de taburetContinuă lectura „Silvana Toma”

Târziu De cete cerți cu mine aşa târziu,când se prelinge frigulprin crăpătura lemnului uscatdin podul unde-am tot urcatce am crezut că potlăsa in alte anotimpuri?De ce nu vrei să-mi stai alături,pribeag uitatpe-o margine de drum?Eu incă vreau să te alint!Doar mă atingi cu desfrunzirea sitoti mestecenii bătrâni,se pleacă-n fața ta…Nu e păcat?Eram doar eu, cuContinuă lectura „Tatiana Pavel”

Țesători Adesea trec prin fața casei albeSă mi te văd în umbre de perdea,De te zăresc cu genele-aplecatePeste-un poem… mi-e dor de dumneata! M-aș mulțumi cu străluciri de zâmbet,Ori un cuvânt rotund să-mi dăruiești,Din când în când un gând pornit din sufletSă-mi umple călimara cu povești. Nu voi din tine carne juruită,Știu că nu-i rostulContinuă lectura „Daniela Konovală”