Arhive categorie: Fără categorie

DE CE, FEMEIE?! De ce, femeie, te tulburi și ești tristă?!Cu veșnicia uneori te cerți…Ești începutul la toate ce existăȘi ai putere-n suflet ca să ierți! E ziua ta, iar vorba de iubireE puțin pentru o viață chinuită!Tu meriți un pocal de fericireȘi o floare, ca să simți că ești iubită! Căci Dumnezeu ni te-aContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

Poet pe cruce Eu toată viața am urcat GolgoteDoar crucea o schimbam din când în cândși-mprumutam de la nebuni maroteși spinii altor roze sângerând Când obosit de câte-o răstigniremă odihneam pios la umbra meavenea un vers anemic și subțireși să mă schimb la față îmi cerea Și tot veneau Marii de prin Magdalesă-mi șteargă frunteaContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Zbor spre înălțimi! Năvalnicul zbor incită,lacul,dealul,și câmpia…oare, de ce,ciocârliaîși înalță-atât de sus,zborul său mirobolant?Când,putea la fel de binesă-l înalțe-ntre sulfine! Director editorial: Camelia Corina Boț

Sunt frunză Personificarea își face loc încă de la început în poemul Cristinei Tunsoriu. Ea se simte a fi nu doar o frunză, nu doar o simplă muză ci chiar „stropul de ploaie”, „bobul cel dulce din vița de vie” și încă multe alte elemente din natură: „copac”, „toamnă”, „norul”, „dorul”, „raza de soare”. ToateContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Bătrânețe Cad frunzele tăceriiDin visurile mele,Iar roadele dureriiAtârnă tot mai grele. Covorul disperăriiSe țese în tăcereCu firele-amintiriiDin gândurile mele. Azi, pașii bătrânețiiApasă tot mai mult,Lăsând pe drumul viețiiAmprente din trecut. Nisipul din clepsidrăSe scurge fără milă,Iar orologiul-hidrăBate mai mult în silă. În calendarul viețiiSe strâng zile amare,Prin faldurile cețiiRazele-s tot mai rare. Se-așterne colbul vremiiPeContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Litanie… Pături de brumă pe sufletul meu,lacrimi amare culese în palme.Vântul pustiu îmi strigă mereu,și-o buhă îmi plânge cântec de jale. Cuvinte cu drag n-au vrut să existe,degeaba le caut în tristu-mi amurg,iubirea pierdută, n-a fost să reziste,rătăcește aiurea prin vechiul meu burg… Dimineța-mi găsește zâmbetul rece,și soarele trist în suflet pătrunde,prin gându-mi pustiu oContinuă lectura „Lorica Mihăilă”