Teodor Dume

Casa de la răsărit(Autor: Teodor Dume) am să-ţi dau din mine câte o zidoar unasuficient câtsă-ţi clădeşti o casăcu ferestrele înspre răsăritde undeseară de seară osă mă vezi trecând să nu mă strigi lasă noaptea să respire din mineca-n tăcerea ei să-mi potînveli chipulpentru o altă zi schijele de lună îmi intră în ochişi frigulContinuă lectura „Teodor Dume”

Nicoleta Tudor

Aripi de furtună Pășind pe aripi de furtunăAm reușit să fiu bătrână,Căci drumul nu mi-a fost predat,Eu singură l-am învățat. Din noapte mi-am făcut lumină,Din rană mi-am crescut tulpină,Și-n ochii mei, de-atâta dor,Am strâns durerea tuturor. Am strâns în piept și foc, și gheață,Și-am pus iubirea-n orice viață,Căci n-am trăit în van, stingher,Am fost șiContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Paul Andrei Rîpă

Il bosco senza sentiero La vita è un passaggio nei boschi senza sentieri dove restano i miei passi che sprofondano nella polvere del tempo, mille pensieri appesi agli alberi spogli. Le mie esultanze svanite come le foglie verdi. Quando il bosco si trasforma in un campo di battaglia, dove le mie paure vengono infrante eContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Mira Minu

Cupe de firesc De câte toamne te iubesc?N-aș socoti, e prea lumesc…Vreau doar să bem un must cerescServit din cupe de firesc. De câte ori ne-am sărutat?De câte frunze-n vânt se zbat,De câte flori s-au parfumatCu frumuseți de ne-ntinat. De câte ori zâmbesc pe-ascunsDe la-ntrebări făr’ de răspuns,De la misterul nepătrunsAl clipei care ne-a ajunsContinuă lectura „Mira Minu”

Viorica Flororiu

EU, INIMA ȘI SUFLETU Inimă, mult ai suportatChinul și-amărăciunea,De câte ori tu ai iertatTrădarea și minciuna? De câte ori te-ai oferitMărinimoasă-ndată?Și-apoi, tristă ai suferit,Ruptă-n bucăți, trădată. De câte ori suflete dragO să-mi coși inimioara?Când, din lacrimi, am făcut lacMereu, mi-ai pansat rana. De câte ori, tu mi-ai cusutInima-ndurerată?De câte ori, tu m-ai văzutCu ea, însângerată?Continuă lectura „Viorica Flororiu”

Dumitru Vasile

Cartea Când am pornit în viață, cu fruntea ridicată,M-a strâns în brațe mama; părea îngrijorată.Pe umăr mi-a pus tata o mână grea, osoasă,Mi-a spus că este-n datini să-mi construiesc o casă. Trecut-au ani și vântul mi-a tot plimbat destinul,Amară mi-a fost pâinea și mult prea acru vinul.Cu pasul rar și fruntea plecată înspre glieÎmi depănContinuă lectura „Dumitru Vasile”

Nicoleta Șurpanu

O TOAMNĂ Se-așterne primul strat de brumă și florile se ofilesc,voi mai lăsa o toamnă-n urmă pe care tare o iubesc,e anotimpul meu de suflet pictat în sute de culoriși e un dans pe cerul liber al stolurilor de cocori… Toamna îmi este așternut de frunze ce plutesc în vânt,îmi e destin și legământ șiContinuă lectura „Nicoleta Șurpanu”

Lucica Mocanu

Destin Nu știu când a-nceput firul,dar știu că am învățat culorileascunse între alb și negru,ca într-o cochilie de scoică. Și-am început să colorez lumea:zboruri de pe tâmple sculptau în rocă,apoi am pictat săruturi, îmbrățișări,împrumutând și născocind alte culori. La ultimul apus, prins între pleoape,am uitat culorile în răsărituri, departe.Pe șevalet, ultimul tablou e gri,ca întristarea lui PetrudupăContinuă lectura „Lucica Mocanu”

Ion Sima Delagaleș

EU SUNT GRĂDINARUL TĂU Fetița mea cea mai frumoasă,eu sunt grădinarul tăucel nou; știu când te seacă seteasă-ți torn apă la rădăcină, știu când te arde luminasă-ți devin umbră-n grădină, simt când te ofilește dorulsă-ți umezesc trupul cu rouă iar când te aprinzi de iubireeu sunt cel care adună noriiși îi grădinăresc să te plouă.Continuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Grațiela Cristina Herghelegiu

Am înțeles că fluturii nu mor… Fluturii nu morAm înțeles că fluturii nu mor,Se transformă în speranțeȘi zboară de la o inimă la altaRisipind culoare,Formând un curcubeu de iubire,Pe care niciun nor nu poateSă-l umbrească șiNicio ploaie nu poateSă-i spele culoarea. Am înțeles că fluturii nu mor,Se ascund în aripile îngerilorȘi de acolo, de sus,Cântă.NuContinuă lectura „Grațiela Cristina Herghelegiu”