Arhive categorie: Fără categorie

Stejar semeț… Stejar brăzdat de dorurile toate,Cernute de pădure, peste rânduri,Ai arămit și clipa ce-ți socoateFrunzele arse, răvășite-n gânduri! Te odihnești la margini de poveste,Îmbrățișat de mitul re-nvierii,Mai frunzărești umbrare ce pe cresteAdună-n falduri, poala primăverii! Stejar prădat de lacrime de fatăȘi cotropit de rândunici mirese,Tot lăstărești, cu pleata-nrouratăPovețe noi, iubirilor alese! Cu ramuri călătoare,Continuă lectura „Doina Moritz”

Plânge poezia, plânge…(tautogramă)Violetta Petre Plâng poemele plăpânde pudibond pe prag pustiuPeste primele panere pline până peste pliu,Pliu pierdut pe pânza pură pe pictura purpuriePentru pruncii, părăsiții, pradă pentru pandemie. Pun pe panoplii precare paradigme perimate,Pleve pestilențiale, putrezenii parcelate,Pasc paingii pagini, pișcă plăgi poetice, parole,Păpușari pansează pietre, peticesc pavaj, paiole. Peste poduri părăsite, pașii pământeni planează,PeContinuă lectura „Violetta Petre”

Descântec Cu umbra în desagăpornesc a nu mă teme,târziul mă apasăînzăpezit de vreme.Mă cheamă iarăși zboruldescântului de soaresă-mi ispășesc pedeapsaprin frunza care moare;purtată-n schingiuirede ploaie și de vânt,se-ndoaie în luminădin nori către pământ.Și rătăcind pustiulc-un ochi zidit pe cruceamurgul încolțeștetimid, spre-a o seduce. Dezmiardă amintireaun trup lipsit de mamăcu frunza simfoniea nudului de toamnă. Redactor:Continuă lectura „Mihaela Vaida”

Rondelul unui vis uitat Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac… demult am obosit.Cu fiecare clipă ce se scurge,Devin de soartă tot mai urgisit. Iubirea-ncet în mine mi se stinge.Prieteni nu mai am… m-au părăsit.Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac, demult am obosit. Aripa unui înger mă atingeMultContinuă lectura „Daniel-Petrișor Dumitru”

Rondel de toamnă Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite,Mă ning frunzele cerniteCe mă ‘ntâmpină în cale… Și îmi spune pe șoptiteSă gust vinul din pocale,Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite. Vântul rece-mi dă târcoaleAșa pe nepregătiteȘi încep să merg agale,Drumurile-s pustiite,Stau cu Toamna la taclale! Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț

ȘI MORȚII PLÂNG! E sâmbăta celor mutați…Părinți, bunici, mame sau tați,Toți au nevoie de Lumini!Nu-i de ajuns doar să te-nchini Tăcut lângă mormântul lor!Iubire caldă, asta vor!A-ți face cruce și atât,Nu-i ține morții de urât! Celor plecați pe drum de Cer,Dă-le căldură când e ger!Uitările cumplit îi strâng!Ce, nu știați că morții plâng? Și morțiiContinuă lectura „Constantin Mosor”

NOIEMBRIE Miroase a noiembrie și a cafea.Miroase a toamnă aburind în cană.Mă uit pe geam de parc-aștept pe cineva,Dar nu-i nimic, e doar o altă toamnă. Gândul astăzi mi se întoarce în trecut,Când viața parc-abia înmuguriseȘi toate tainele erau la început,Iar ochii mei erau izvor de vise. Miroase a noiembrie și a gutui,Iar linistea seContinuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Răspuns de Petre Poștașu’ Cine-am fost? Am fost un omCu suflet și naiv,Ce credea că a fi bunE un imperativ.Și a da e omenesc,La fel și a iubi;Tinerețea mea fostUn câmp cu bucurii.Să-mi țin capul sus și drept,Mă opinteam ades;Să mă ierte toți aceiCe nu m-au înțeles! Și acelui ce-şi țineaPrivirea în pământ,Încercam să-i luminezTristețeaContinuă lectura „Petre Vătuiu”

TU, FRUNZA MEA…de Georgeta Giurea Tu, frunza mea, de vreme, neiertată,Plecată-n vântul toamnei nemilos,Ți- ai părăsit crenguța și, deodată,Te-ai așternut, cu resemnare, jos. Prin picuri reci și transparenți, de ploaie,Cu dorul după zilele senine,Sub cerul ce durerile-și înmoaie,Rămâi tăcută, astăzi, ca și mine. Și tot privești la păsări care zboarăSau, melancolic, către-o nouă stea,Când toamnaContinuă lectura „Georgeta Giurea”