Arhive categorie: Fără categorie

Duioasele romanțe Să fiu din nou copil aș vrea,să mă adoarmă mama-n brațe,șoptind duioasele-i romanțe…Avea o voce mama mea,nimeni nu mai cânta ca ea,despre o mică păsărea,ce cuibul nu și-l mai muta,și-un râu de lacrimi ce curgeape sub ferestre, pe-undeva,de-o iederă ce te-ntrebade ce nu ești verde ca ea,de-un dor ce nu se mai sfârșea,și-oContinuă lectura „Silvana Toma”

RĂTĂCIREA și REVENIREA Cum versul alb e doar o rătăcireAdmit cu greu că sufletul mă doareIar dacă scriu în rime cu iubireE vina mea că sunt o visătoare Am râs când nu mi-ați înțeles menireaȘi-am plâns când am fost luată-n seriosCa un poet ce-și deapănă mâhnireaȘi-nvață cum să moară mai frumos Când am simțit cuvântulContinuă lectura „Lidia Zadeh”

„Oamenii își descoperă adevărata cale, când înțeleg pe deplin realitatea.” „Jucăm în propria telenovelă, trăită după propriul scenariu; după caz, actori în imitație sau originali în existență.” „În timp devenim la fel ca un bătrân refren, pentru unii iubit, pentru alții total nepotrivit.” „Politica este oglinda în care minciuna se fardează cu machiaj de speranță.”Continuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”

Nu calc pe flori N-ai fost nimic din ce-ai promis atunci,când mi-ai cerut o simplă sărutarepe încheietura mâinii mele stângi,ca să-mi pui lumea-ntreagă la picioare. Tu n-ai văzut ce simplă îmi e firea,cum dau să fug când în aur mă-mbraci?Când mă priveai, eu îmi plecam privirea…Nu calc pe flori, mie-mi zâmbesc copaci! Sunt crin sălbatic,Continuă lectura „Ana Maria Tudorache”

ȚII TOTUL DEPĂRTAT DE HAOS Magnetic ax de tron ceresc,porți lesne rugul violet al Firiiși-ntorci cu rost din tine-rădăcini,astrale-n ritm, copilăria și iubirea…! De revenirea lor, mereu dorite,astre tremole-ți cântă-n vrere…Tu, necuprinsul de prasenli-l colorezi dens cu poeme…! La anemone, Ne-nceputull-arunci sămânță-n sol veneric;să crească-i cânti și îl dezmierzicu clipe îi surâzi la-ntoarcere în vreme…!Continuă lectura „Gheorghe Apetroae”

Maica Desculță umbla maica mea prin Cer,Că a văzut pe mine-a iernii semne,Să-mi cumpere o sarcină de lemneȘi un sicriu, luat la metru ster. Și-a întrebat la sfinții care taieCopacii vieții, când sunt de tăiat,Dar toți i-au spus că ei le-au terminat,C-au fost puține și a fost bătaie. Că toți s-au pregătit, că-s gospodari,Din varaContinuă lectura „Sorin Poclitaru”

Nimic nu mai e cum a fost Nimic nu mai e cum a fost,Nici casă, nici om, nici fântână…Învinşi, într-o  lume păgână,Cătăm vieții noastre un rost.În straie brodite frumos,Acum, doar minciuna cuvântă.Şi nici nu mai simți când ți-împlântăCuțitul, adânc pân’ la os.În zile de patimi prea-sfinte,Cu Iude, Pilați şi Irozi,Ne iartă că suntem nerozi!De lume,Continuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”

Cocorii Un țipăt scurt şi s-au pierdut în zareDe-atâta toamnă, mi-au zburat cocoriiŞi-acum dezamăgirea mea e mareCă tare „trişti şi negri rămân norii”! Cocorii mei au gând să se întoarcăVezi, nicăieri nu poate fi mai bineŞi nicio lacrimă nu vreau să-mi stoarcă,Plecarea lor în țările străine! Aici se vor întoarce, că-i acasăAici în țara meaContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

POEM FINAL De la o vreme îmi cântă-n oase viori nebunepăsări în flăcări se-împreunează țipând în vântdin cerul putred nu mai scoboară nicio minunenicio speranță nu se mai poartă azi pe pământ ce se întâmplă, domnule doctor, de unde vinece ursitoare nebănuită mi-a dăruitboala aceasta fără speranță ce-o port cu minestingher și singur ca peContinuă lectura „Paul Spirescu”

Liniște, durere și uitare Mă deranjează liniștea nebună,   Cu tot ce are nou și vechi în ea,   C-a devenit un glas care răsună,   Ca un ecou peste durerea mea. Pe limba ei a înflorit cuvântul,   Iar rodul i-a trecut demult de pârg,   Și a vărsat sămânța în pământul   Pe care l-am călcat mereu cu sârg.Continuă lectura „Manuela Cerasela Jerlăianu”