Arhive categorie: Fără categorie

CÂND N-OI MAI FI… Când n-oi mai fi, va plânge ceru-n taină,Cu stropi de-argint pe frunze obosite,În pragul serii, luna-ți va fi haină,Prin labirint de gânduri risipite… Un crivăț rătăcit pe drum de noapteVa șterge pașii mei uitați în lut,Iar timpul prins în mrejele deșarte,Va risipi-n neant tot ce-am avut… Când n-oi mai fi, să-miContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

FRUNZĂREALA În iarna asta plină de-anemieFără zăpezi, un anotimp beteagTot frunzăresc cuvinte ce mă-mbieSă încropesc idei fără sfoiag Nu vreau de-acum nimic să mă reținăDin prăbușirea cu traseu eternNici chiar poeme ce-mi induc anginăCa un fior divin ascuns în stern Iar inima o simt cum se prăvaleÎntr-un abis al cerului bastardSpre care disperările fataleSe cațărăContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Joc de iarnă Când pe-afară iarna mintecu zăpezile în ploiEu sunt trist, tu ești cuminteHai să fulguim în doi Să te ning pe sânul bunCu privirea mea nomadăȘi-niernat ca un nebunSă-ți fiu omul de zăpadă Tu să bulgărești troieneCare au uitat să doarmăEu să te ascund în geneHai să ne fim nouă iarnă Vinovat PlutescContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Am să fiu… Uneori sunt pădure-ostenităCe își leagănă frunzele-n vânt,O vremelnică inimă-nfiptăUndeva între cer și pământ. Alteori, o paiață pe coastă,Speriată de umbra zglobie,Ori izvorul cu umbra albastrăCoborând spre aval, în robie. Se îmbracă văzduhu-n rugină,Pașii tac, parcă plâng, parcă cerMuguri noi pe o nouă tulpină,De copac răsărit peste ger. Am să fiu…poate veșnic tăciune,UmbraContinuă lectura „Lina Blum”

Gând pentru țara mea Mi-este țara un loc sacru, are-n inimă icoană,Brazda satului mă strigă și trădarea-i plânge-n rană,Am trădat până și zarea, l-am trădat pe Dumnezeu,Doar biserica rămâne dăinuind în satul meu. Am plecat prin țări străine, ca să ne găsim un rost,Am lăsat, în crucea vremii, pluguri fără adăpost,Fără de stăpâni, pădurea, prețContinuă lectura „Cristiana Iliuță”

Ce loc ți-ai găsit! Ce loc ți-ai găsit în inima mea!Nici eu nu-l știam a fi undeva.Și dacă era atât de ascuns,Atunci mă întreb: Tu cum ai pătruns? Tu cum ai venit? Eu unde am fost?De când te iubesc? Mă-ntreb ca un prost.De dragostea ta mi-e sufletul plinȘi greu. Și de greu abia că-l maiContinuă lectura „Petre Vatuiu”

ATUNCI Atunci când totul se-mpărțea la doi,Pe trecătoare, tandre violineSe așterneau acorduri lungi de ploiCe prevesteau furtuna care vine. Atunci când ploaia verii a tăcutȘi se ivise-n curcubeu iertarea,Ne-am amintit la timpul tău trecutDin viitorul meu, însingurarea. Atunci când clipa, fluture plăpândA hărăzit tăcerii noastre îngeri,Tu ai plecat în curcubeu râzândC-un inorog, lumina să mi-oContinuă lectura „Georgeta Rada”

Adeseori Zburând, am atins păsările zărilor,Privind de sus la marea învolburată,Cu vântul trec prin roata morilor,Ce sfarmă-n mine bucată cu bucată.Sunt vremuri despuiate peste lume,Doar aripi negre zboară înspre stele,Nu-i nimeni care poate să mă-ndrume.Trăiesc absurdul gândurilor mele…Păcat de curcubeul verilor trecute,De nopțile care mă înveleau cu cerul,De clipele care șopteau, tăcute,Când lunii-n zori, îiContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Ne-a lăsat o limbă și o țară .Ce-am făcut cu ele… ! Plânge Doina E unul ce în versu-i nepereche,Cântat-a, de la Nistru pân’ la Tisa,De-atunci -în Doina lui, atât de veche-Și până azi, românu’ plânsu-mi-s-a… Românul mai doinește-n poezieDe câtă suferință-n pieptu-i strâns-aPe-acest pământ, străvechi, de Românie,Din Tomis până-n vechea Potaissa. Ca un blestemContinuă lectura „Alexandru Popa”

O ARIPĂ DE ÎNGER O lacrimă pornește din noi,spre asfințit,Când liniștea iertării prin rugă s-a sfințit…În tine, iadul urii se frânge, adormit,În timp ce porți nădejdea în suflet ca pe-un mit! Și dacă iști furtună în rai la Dumnezeu,Îți vei purta o cruce din ce în ce mai greu!Te-atrage o lumină,te-nțeapă iar un spin,Șuvoaie deContinuă lectura „Mirela Șoimaru”