Zbor spre înălțimi

Cacealma

Copil sărac, rupeai și tu, ca mieii,
Cu dinți de lapte-a vieții iarbă dură,
Și te visai pornind din bătătură,
Cu spadă, coif și argintat-armură,
Așa, firesc, dând curs și tu ideii,
Că viața e ceva gen „mură-n gură”.

N-a fost așa! Ți-au spus-o răni adânci,
Care-au însângerat de-a lungul vremii
Și pielea ta și florile poienii,
Când Moș Crăciun, pe rând, pierdut-a renii
Și rozul tot din visele de țânci
S-a șters sub albul înghețat al iernii.

Te-ai întrebat atunci (și n-ai răspuns),
Cum, mama mă-sii, te-au mințit poeții,
Că numai miere e-n potirul vieții,
Când tu, mușcând din zorii dimineții,
Simți doar amarul care te-a pătruns
Și te-nfășori cu haina rece-a ceții!

Pendul mahmur, ca de un ștreang, balans,
Între aceste două lumi ciudate,
Ba dormi pe câmp cu iarba verde-n spate,
Ba faci un târg: jumate și jumate,
Când zaruri joci cu viața, în avans,
Punând pe masă clipele furate.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț

Sufletul meu

Sufletul coboară-n zori, pe pământul încă viu,
Hoinărise un timp prin astre…Noaptea trupul mi-i pustiu
Heruvimii de mătase l-au ademenit prin vis
Iar Arhonii fără suflet, ceru-întreg i l-au promis.

Și-au mințit că sunt atee și că trupul mi-i plăpând
Fluturii îmi pun pe gene, vise care nu se vând,
Dar spre marea lor uimire, din dorințele lumești
Am luat doar clipe care peste noapte le-împlinești.

Sufletul mi-l chem acasă, peste inimă-l așez
Mâinile ridic în aer și rostesc al nostru crez
Ca lumina să coboare peste chipul nostru blând
Întunericul s-alunge, sufletul să-l văd râzând.

Autor: Daniela Damian
28 Iulie 2023, Frumușica, Botoșani

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

NESCRISELE POEME

De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,
Dar cum și viața este tot o vreme
Cu anotimpuri verzi, pierdute-n ceață
Ca-n albele, nescrisele poeme,

O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,
Tăcerea de sub florile de gheață
De la fereastră, utima scrisoare
Din ochii umbrei, palida paiață.

Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,
Eu cred că m-ar fi prevenit, precis…
În catedrală , maiestuoasă, mesa
Pusese clipei semnul ,, interzis”.

Tu scrii poeme cu aripi de îngeri,
Căzuții din lumină, dar nu vezi
Că de din gios de raiul tău însângeri
Livada-ncremenită-n fructe verzi.

Cândva, ca fapt divers citeam povestea
Bizară, tristă-a unui somnambul
Ce s-a trezit căzând… Primise vestea
Trezirii bruște, fără preambul.

Mai spânzură-ntr-un cui, ca semn la poartă
Cutia mea poștală fără chei,
Poștașul lasă plicuri de la soartă…
Ciudat, mi-a scris pe plic adresa ei!

RADA GEORGETA
31 iulie 2022

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

Vagonul timpului…
(autor:teodor dume)

Copii cu nasul lipit
de fereastra vagonului
o bunicuță și un bunic înjurând
printre dinți
e tot spectacolul
de pe ruta Oradea-București
și o întârziere de două ore
ca o virgulă între două respirații
e tot ceea ce
poate să ofere cefereul pe caniculă…

nu- i bai zice ardeleanul
sprijinundu-și capul de palme
asta se întâmplă destul de des
și oricum o să cobor la capăt…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț

Un drum ce duce către seară

Port în valiză, permanent,
Un toc de scris, o călimară,
Frânturi de vis şi-un pergament
Cu amintiri ce mă-nfioară.

Cu fiecare pas făcut,
Mă-ndrept spre cea din urmă vamă
Şi-n sufletu-mi, un strigăt mut,
Sub voalul vremii se destramă.

Din toamne, ierni şi primăveri,
Am adunat în vers tot dorul…
Nomade şoapte dinspre ieri,
Îmi leagănă-n lumină zborul…

Şi-n bietu-mi piept de lut, plăpând,
Se-aude-un clopot în surdină,
Clepsidra vieții, rând pe rând,
Îşi cerne bobul, fără vină…

Îmi sprijin fruntea de-un amurg,
Să uit de clipa trecătoare…
Un dangăt dinspre vechiul burg,
Răsună-ntruna, a chemare.

În goana timpului hain,
Un ultim tren opreşte-n gară
Şi-n fața mea se-aşterne, lin,
Un drum ce duce către seară.

✍️©️ Violeta Andrei Stoicescu
(Din volumul recent ieṣit de la tipar, „Şoapte de mătase”).

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

Viața este călătoare
Autor Ioan Avram

Colindăm cărări bătute, peste munți, cătând spre soare,
Poteci noi ne ies în cale îndreptându-ne spre șesuri
Dar ajungem și-n hățișuri, culegând fructe amare,
Într-un labirint bezmetic, încurcându-ne în sensuri.

Albatroși cu aripi largi ne îmbie la plimbare,
Dintre dune de nisipuri să privim talazuri faste,
Să plutim pe luciul apei, în alai de sărbătoare,
Privind nuferii cei galbeni ce se-adună ca o oaste.

Drumuri, drumuri se arată cât curge prin vene sânge
Pe uscat dar și pe ape sau în zbor spre-naltul cer,
Până uiți să îți faci pașii iar lumina ți se stinge,
Lăsând liniște în juru-ți, pe pământul efemer.

Așa este cursul vieții, pe tărâmuri zbuciumate,
Precum filele de carte răsfoite cu alean,
Viața este călătoare, pe poteci întortocheate,
Urci, coborî fără zăbavă pe când timpul e viclean.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor sef: Camelia Boț

Noapte de vară

Se lasă pacea, molcom, prin unghere,
Cresc muguri de-ntuneric printre ramuri,
Valseazā umbre-albastre pe la geamuri,
Iar ziua răstignită,-n taină piere…

Cu freamăt lin şi-atingere de şoapte,
Spre orizont, amurgu-şi stinge jarul,
Lăsând în urmă, fumegând, altarul
Şi-un bec miop, abia răzbind prin noapte.

Fuioare de argint, de după creste,
Pe bolta-ntunecată se adună
Şi se iveşte-un palid fir de lună
Să scrie-o nouă filă de poveste.

Pe-un colț de cer, în liniştea deplină,
Se strâng luceferii la şezătoare…
Regina nopții şade-n Carul Mare,
Învăluită-n straie de lumină.

Ajunsă la hotarele tăcerii,
La vama dintre vis şi realitate,
O rază ce-n odaia mea se-abate,
Îmi leagănă nesomnu-n poala verii.

✍️©️ Violeta Andrei Stoicescu

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Doar piatra din adâncul fântânii iți poate vorbi despre durerea apei. (Teodor Dume)

Oamenii au multă dragoste, însă nu și voința de a o dărui. (Teodor Dume)

Nu ghinioanele sunt adevăratele pericole din zi, ci prietenii falși de lângă tine. (Teodor Dume)

Zâmbetul e ca şi ispita, te face să te molipseşti de fericirea altuia. (Teodor Dume)

Mirarea din ochii unui copil e o nemărginire care nu va încape niciodată în mintea adulţilor. (Teodor Dume)

Iubirea de mamă e ca un răsărit, desăvârșește ființa.
(Teodor Dume)

Iubirea de mamă e ca un răsărit, desăvârșește ființa.
(Teodor Dume)

Credința nu este o bursă în creștere și nici în scădere, ea trebuie să fie o constantă a sufletului.
(Teodor Dume)

Trupul poate spune oricând povestea durerii,însă numai sufletul pe cea a bunătăţii.
(Teodor Dume)

Copiii se reîntorc la sânul familiei doar atunci când le este „frig”.
(Teodor Dume)

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț

Oglinzi reverberante
Pande Ionut

Un fluviu ce curge
pe tărâmul gândului,
când inima e o deltă de pace-
așa mă simt,
naiadă eșuată pe brațele mele trace!
Mai am un nod,
un singur nod într-un izvod,
pentru un macedon,
de s-ar mai naște!
Pe plaja întinsă,
un poet recunoaște
o filă de trecut care
în istorii n-a mai încăput.
Doar caii rămân seculari în păduri milenare.
Bătrâne Timp, ți-e barba mai albă ca o floare!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor sef: Camelia Boț

T r a n s f i g u r a r e

Ceva firesc s-a cuibărit în mine
şi nu ştiu ce, dar simt definitiv
cum sufletul şi inima mi-o ţine
la pieptul său şi nu mă simt captiv.

Din clipa-n care a intrat sunt altul.
Nu merg, ci zbor. Surâd în loc să plâng.
Spre tinereţea mea am făcut saltul
şi-acum cu duioşie-n braţe-o strâng.

Din iarnă m-am trezit în primăvară.
Mă simt înmiresmat de mii de flori.
Păsări cântând pe lângă mine zboară
şi o lumină lină-îmi dă fiori.

Sunt tot ce-n viaţa mea n-am fost vreodată.
Totul îmi pare simplu şi firesc.
Am înainte-o cale neumblată
pe care-ncerc ca altfel să păşesc.

Redactor: Relu Popescu

Redactor sef: Camelia Boț