Viorica Floroiu

SĂ-MI FII ~Viorica Floroiu~

Aș vrea să-mi fii vapor în largul mării
Să ancorezi arzând la malul meu,
Să ne iubim la poalele-nserării
Și-apoi să pleci plutind cu dorul greu.

Aș vrea să-mi fii nisipul ce îmi arde
Tot corpul care-mi freamătă de dor,
Să-mi fii marea ce-mi stinge focu-n noapte,
Și vântul care-mi poartă doru- n zbor.

Să-mi fii în noaptea neagră, cireș alb pe răzor,
Poleiul lunii pline pe-aripi de heruvin
Să-mi luminezi pădurea, în cale-mi fii izvor
Să îmi potolesc setea când înspre tine vin.

Regina nopții-aș vrea să- ți fiu iubite
Marea învolburată cu maluri de granit
Să-mi fii luceafăr blând pe valuri liniștite
În părul meu să ningi cu pulbere de-argint.

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 23August cu Ștefan Olaru

Îndrăgostiţi
~Stefan Olaru~

Ce-ar fi să ne iubim ca la-nceput
Fără osândă fără îndoială,
Să ne iubim cu sete şi sfială
Cu inocenţa primului sărut?

Cu suferinţă şi cu demnitate,
Doi condamnaţi pe-o piatră de hotar
Şi-o lacrimă cu dulce şi amar,
Doi îngeri evadând printre păcate…

Înghimpuiţi de pietre prin hârtoape,
De candela ce nu se mai aprinde,
De-un paradis ce nu ne mai încape,
De-un vis abandonat printre colinde…

Ce-ar fi să ne iubim fără oprire,
Cu îndrăzneala vechilor stindarde,
Noi doi însângeraţi de nemurire
Într-un mormânt ce-n rugăciune arde…

Să ne iubim mai mult ca niciodată,
Pierduţi de timp, abandonaţi de stele,
Noi singuri într-o lume idolatră,
Neostoite suflete rebele…

Şi-n simetria ordinei supreme,
Când aurora-ngemănează noaptea,
Noi răzvrătiţi de-atâtea anateme
Să ne-odihnim puţin, în ziua şaptea…

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 14August cu Marilena Răghinaru

Te-a ales pe tine, Ană! ~Marilena Răghinaru~

Căutând printre creștine o soție devotată,
Cu-o zeiță comparată, Ană, te-a ales pe tine
Pururi să îi fii mireasă! Și-ntr-o zi de veselie
Ai dat Cerului simbrie poposind în a Lui casă.

Nu ți-ai încălcat cuvântul de a-i fi etern supusă,
Cu o dragoste nespusă, respectat-ai legământul.
Ți-a fost rege, ți-a fost mire, stăpân pe al tău destin,
Doi iubiți într-un cămin, cerând drept la fericire.

Îmbătat de-a ta prezență, ți-a șoptit că-i ești icoană,
În inimă suverană… L-ascultai cu inocență…
Ai crezut că niciodată răul nu te va atinge,
Sufletul că nu-ți va frânge cu dorința vinovată.

Dar un vis de preamărire nici în somn nu i-a dat pace,
Gândul vrând să i-l îmbrace cu dorința de zidire.
Pentru a-și urma destinul și a construi cetatea,
A simțit că puritatea își va mistui suspinul.

Ană, iar vei fi aleasă! Chiar de-n pântec pruncu-ți plânge,
Lacrimi vei scălda în sânge, vorba nu-ți va fi-nțeleasă!
De ce n-ai crezut furtuna ce-a trimis-o Dumnezeu
Tot înaintând mereu, alergând precum nebuna?

Dacă poți, azi schimbă drumul făcând calea înapoi,
Crede ploaia ce-n șuvoi spune că te-așteaptă scrumul!
Iar de vrei ca mănăstirea patima să ți-o primească,
Ajută-l să o clădească, dar nu-ți accepta zidirea!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Poetul săptămânii Virgil Carainopol

Poetul săptămânii!
Poetul roman Virgil Carianopol s-a născut pe 29 martie 1908 la Caracal, județul Olt, unde urmează școala primara, Gimnaziul si Liceul „Ionita Asan”. Cursurile universitare le face in Capitala, absolvind in anul 1938 Facultatea de Litere si Filosofie din București.
Virgil Carianopol este autorul a 25 de volume de versuri, a scris literatura pentru copii (Arcașul lui Stefan, 1976), memorialistica ( Scriitori care au devenit amintiri,1982; La ceasul de taina, 1997), lirica neoclasica, tradiționalista (Elegii si elegii), precum si versuri avangardiste(Un ocean, o frunte in exil, 1934).
Virgil Carianopol se stinge din viață la 6 aprilie 1984 .

Cum e mai bine?

Vecinul meu a pus într-una
Grădina lui, cât a-ncăput,
Cu ceapă, usturoi şi roşii
Şi i-au dat toate, tot ce-a vrut.

Eu am sădit mereu în viaţă
Pe-ntregul vieţii însorit
Iubire, visuri, gând, lumină,
Şi n-am cules ce-aş fi dorit.

Am dat cu trandafiri în oameni,
Dar unii fiind de soare goi,
Oprindu-și florile luminii
Mi-au întors spinii înapoi.

Mă-ntreb acum, ştiind răspunsul,
Ce e mai bine deci să fii,
Un grădinar ca fiecare
Sau un nebun ce-aprinzi făclii?

Cum e mai bine pentru oameni,
Ce e mai bine să sădeşti,
Mărar şi usturoi şi ceapă
Sau sentimente omenești?

Redactor, coordonator Mihaela Avram

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 15August cu Ștefan Olaru

Sătul ~Ștefan Olaru ~


Sătul de confidenţe slugarnice şi vane
Mi-e mult mai dragă viaţa în ploaie şi furtuna.
Decât să-mi cânt prohodul ascuns printre icoane,
Tremurător şi jalnic pe-o chinuită strună!

Mi-s aripile rupte dar sufletul mi-e plin,
Şi n-am să-l dau de-a dura când miza-i veşnicie…
L-am sângerat în cupe în sfânta mea beţie,
Ofrandă pentr-o lume cu miere şi venin…

Când din adâncul vremii în vâlvătaia firii
E legea care roade din suflete şi stâncă…
Deşi pecetea-i ruptă de lacrima iubirii
Atâtea inimi frânte mai sângerează încă!

Sătul de confidenţe slugarnice şi stoarse,
De abureala lumii duhnind a nepăsare,
De stihuri ostenite, de-atâtea strune false,
De simulacrul artei, sătul de nonvaloare,

Mă reîntorc pe creasta ce nu cunoaşte praful,
Acolo printre vulturi în cerul lor senin…
Să-mi scriu fără regrete pe suflet epitaful,
Tămâia cea mai pură şi opiul meu divin…

Redactor, coordonator Mihaela Avram

Redactor șef Camelia Boț

Ștefan Sitaru

TOTUL ESTE TRECĂTOR…

Cu toții noi vom fi, cândva
Bătrâni și obosiți și triști
Și Doamne, ce ne-am bucura
Dacă de noi, îi va păsa cuiva…

Doar anii ce vor trece-n zbor
Iar noi, nu vom băga de seamă
Vom alerga așa ușor
Și vom ajunge în a vieții toamnă

Îi va păsa cuiva de noi?
Ce tristă-mi pare această întrebare
Când peste anii ce-au trecut
Se va așterne doar uitare…

Nu ne gândim la vremea care vine
Ne amăgim cu clipa din prezent
Și zilele ne par prea pline,
Iubim, urâm în orișice moment

Cu toții noi vom fi cândva
Aduși de spate, obosiți
Și greu va crede cineva
C-am fost și noi, cândva, iubiți…

Stefan Sitaru Din volumul FIINȚĂ DE LUMINĂ.

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 5Septembrie cu Ionuț Pande

Din dor
~Ionuț Pande~

Mi-e dor de aurul din frunze
Ce-adesea pictorii îl pun pe pânze,
Mi-e dor de CINEVA ce-și plimbă
Plăcerea fructului pe vârf de limbă.

Mi-e dor de mâna ce alungă
Închipuiri de GÂND,  PRIVIREA lungă
Și-mbună dimineți haíne
Când TOAMNA se AMESTECĂ în mine.

Te-AȘTEPT cu sufletul în palmă,
Din Ceruri ca să-l PLOUĂ marea calmă,
A ochilor de-albastru neted;
Sunt doar un zbor plăpând pe câmpul veșted.

Și fruntea-mi zace sub tempestă,
Un Vis URÂT pe arie funestă;
Mi-e dorul ADORMIT în sine
Și draga-mi e departe, și nu vine!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Luminița Andronache

Grăbită-i vara

Grăbită-i vara

Atât de triste  florile de crin,
cer doar puțină îndurare;
O rază pe un  petic de senin
și-o clipă… înainte de plecare.

Dintr-o eternitate, doar o clipă!
Apoi  vin nopți cu stele reci;

  • Nu vezi că faci de crini risipă?
  • Tu, vară, cum te-nduri să pleci?

Scântei toride, flăcări de dorință
se pierd fără ecou în nori;
Grăbită-i vara,  nu e cu putință
să stea în  loc de dragul unei flori.

Dar când se-ntunecă seninul
și slab mai licărește-o stea,
Nu pot lăsa să moară crinul,
îi fac veșmânt de catifea.

Îl iau și-l pun la mine-n suflet;
Va înflori…. ; a câta oară?
Păstrez doar două anotimpuri.
O primavăra și o prea frumoasă vară!

Redactor șef Camelia Boț

Flori Gomboș

NEÎNVINȘI
eram amândoi
într-un contrast perfect:
eu,
femeia din sângele tău,
tu
tărâmul fierbinte al vieții mele…
sărutul
se decupa din frunzele iubirii,
făcându-ne neînvinși…
Flori Gomboș

A FI FEMEIE
A fi femeie,
e să absorbi
întreaga omenire,
a fi femeie,
pentru a purta
plăcerea iubirii
și otrava ei,
să fii femeie,
ca să îndulcești
sfârșitul lumii…
Ce tulburător!
Femeia e o ființă
ce doar înțelege
darul lui Dumnezeu…
Cât o poți onora?
Flori Gomboș

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 10August cu Maria Poiană

Amintiri ~Maria Poiană~

Am lăsat deschisă ușa și fereastra de la drum,
S-aud picurii de ploaie care curg pe geam duium.
Stau tăcută-n fața ușii. Da’ mi-e gândul dus hai-hui.
Cui să-i pese? Știu prea bine că nu-i pasă nimănui…

O perdea de ploaie rece o învăluie un vânt.
Pere coapte pădurețe cad de-a valma la pământ.
Ies desculță-n prispa casei. Merg prin ploaie în tăcere.
Și ce dacă cerul toarnă? Eu adun în poală pere.

Ploaia-n baltă clipocește. Bate vânt dinspre pădure.
Doar atât cât amintirea asta dulce să mi-o fure.
Stau aievea-n fața ușii. Gândul mi-e plecat hai-hui.
Cui să-i spun că astăzi părul din copilărie nu-i…?

Astă amintire-aduce sufletului meu un leac:
Gust de pere pădurețe de-acu’ jumăta’ de veac…

m.a. 10 august 2021 Botoșani

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț