Nicoleta Tudor

Sămânța vieții

Viața-i sămânța ce zace-n tăcere,
Prin piramide ascunsă nu piere,
Dar poartă în ea, cu tainicul rost,
Energia lumii, ce de-a pururi a fost.

Un strop de iubire, un strop de speranță,
De nemurire mai scazi din distanță.
Cu drag o atingi, cu grijă o crești,
Și viața revine în forme cerești.

Iubirea – puterea ce totul trezește,
Ea pune-n mișcare ce lumea oprește.
Când fapta și gândul se-nalță curat,
Universul întreg e din nou animat.

Și-n tot ce e viu, și-n tot ce se țese,
Suntem noi ca ființe… ca ființe alese.
Suntem, iubim, respirăm și simțim,
Asta-i minunea ce-o descoperim.

Așa cum sămânța răsare-n lumini,
În taina iubirii cresc rădăcini,
Și tu, călător printre stele și zări,
Ești parte din viață, din vis și din nori.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Istrate

IN MEMORIAM

Glorie soldaților căzuți
Ce-au luptat în zdrențe și desculți
Când s-a rupt frontul pe Don, la rusi,
Mulți de foame și de ger răpuși,

Care, pentru-o palmă de pământ
Și-au regăsit visele-n mormânt
Și-au fost aruncați în gropi comune
Fără o cruce cu un nume,

Păcăliți de parteneri, trădați,
Fără muniție, dezbrăcați,
Lipsiți de-armament, descurajați,
Pradă iernii geroase lăsați.

Câți dintre ei au fost împușcați
Sau în Siberia deportați
Și-au pierit în lagăr istoviți,
Rupți de muncă, umiliți, loviți?

Nu s-au mai întors la vatra lor,
Le-au rămas cei dragi far’ ajutor.
Cine să le-audă plânsul surd
De dincolo de țară, plâns sfânt?

Glorie eroilor români
Fără cimitire prin străini
Care au luptat cu disperare
Pentru România noastră Mare!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorina Omotă

De vorbă cu Îngerul meu

În zâmbetul trist din viața pierdută,
Prin clipe povară de-atâtea ninsori,
Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,
Și-o unică rugă spre Cerul cu nori

Port masca durerii cu râs de paiață,
Când caut speranța și-un strop de senin,
Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,
Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin.

Un țipăt de jale și-un ieri infernal,
Se zbate haotic deși mă abțin,
Iar lutul din mine se rupe letal
Când inima frântă în palme o țin.

Trăiesc un coșmar de-i ziuă ori noapte,
Degeaba un înger mă cheamă ades:
Orgolii, frustrări, și ura din șoapte,
Mă duc înspre-o poartă de sumbru proces.

Dar îngerul meu îmi iese în cale,
Și-nlătură spaima spunându-mi duios:

  • Alungă amarul pe-a plângerii vale
    Și ține cu tine doar omul frumos

Mă uit înspre El și nu-mi vine-a crede,
Nu-i nimeni cu mine, doar cugetul meu,
Îmi pare un vis dar durerea se pierde,
Și-o voce îmi spune: -Era Domnul tău !…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Geogeta Radu

CONFIDENȚE PENTRU PUBLIC

Îmi pun continuu sufletul în vers.
Nu pot să scriu nimic fără să simt.
Chiar dacă risc să pierd un Univers,
pe mine și pe voi n-am să ne mint!

E-o slăbiciune, dar e asumată,
și numai Domnul știe și va ști
că numai Lui Îi sunt îndatorată
când curg în toc cerneluri sângerii!

N-aș fi crezut vreodat’ că poezia
e jurământ făcut fără să știm!
E joacă serioasă, e-alchimia
în care amețim, ne-ndrăgostim…

Azi sunt cenușă, ieri eram stejar,
mâine renasc și nu mă recunosc,
poimâine-s iască, piatră și amnar,
în vers fecund, adânc, pudrat cu mosc.

Mă leagănă visări, mă fierb dureri,
sunt om, nu vreau să scap de „a simți”,
n-am să ascult nici sfaturi, nici păreri,
iar adevărul nu-l voi ciopârți.

Și voie-mi dau să uit de prozodie,
de-accente sau de număr de silabe…
„Contabililor” fripți de poezie
le dau de lucru! „Versurile-s slabe!”

Nu vor găsi metafore, grămadă,
ci doar cuvântul simplu și firesc.
Nu mă înscriu la USR, la coadă!
Ăst’ „cuib” a devenit hilar, grotesc!.

Cu poezie, muzică și viață
voi trece anii care mi-au rămas.
Foarte nesuferită sau glumeață,
prieteni, mulțumesc pentru popas!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mărioara Nedea

RUSTICĂ

E timpul când se-adună toți fluturii în tine.
În pulpe de cireșe te-ngroapă și ți-e bine.

Când nopțile-ți sunt goale și plin îți e paharul,
Un deget din mănușă încearcă-n sobă jarul.

Pe-afară zburdă-n voie un ied ce-ți duce dorul.
Tu culcă-te devreme și trage-n somn…zăvorul!

Apoi visează trufe și-o cină la grătar
Cu piept de prepelițe vânate tot mai rar .

Plămânii tăi respiră ca peștele sub ape.
În pumni păstrezi dorință cât sufletul încape.

Și-un bob de rouă rece ce gâlgâie în gând,
O sete de săruturi sub vișinul plăpând.

Alerg prin spini și pietre și simt că n-o s-ajung
La tine-n Marea Moartă, că drumul este lung.

Și bat la poarta nopții pe care cresc bureți,
Te-ntreb ca altădată: -Pe mine mă aștepți?

Dar nu-mi răspunzi, din buze-ți ies aburi albăstrui.
Miroși a iarbă crudă, iubire și …gutui!!!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Luminița Trăistaru

Astăzi strig

Voi cei care ani de-a rândul ați slujit nemernicia,
Ați uitat că mama voastră cea dintâi e Romania?
Ați tot rupt câte o bucată și-ați vândut-o fără milă,
Ignorând că-i apărată de un scut și o acvilă.

Chiar și astăzi îmbrăcați haina hâdă a trădării,
Rătăciți prin noaptea minții, fără harul lumânării,
Luarăți puterea-n mână și-o făcurăți bici de foc
Și vânați fără încetare adevăru-n orice loc.

Prea vă credeți voi stapânii peste tot și peste toate,
Când de fapt sunt păpușarii ce vă mână de la spate.,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară
Când băgarăți libertatea sub o piatră funerară.

Nimic nu vă este sacru, nici pământul și nici cerul,
Îmbrăcând haina minciunii, aruncarăți caracterul,
Se cutremură toți sfinții de atâtea lanțuri grele,
Se cutremură străbunii că-și văd țara între zăbrele.

Se cutremură pădurea și izvorul, munții înalți
Când vă văd săpând întruna o prăpastie între frați,
Voi pregătiți ghilotina…nu vă îneacă remușcarea?
Sunteți poate prea orbiți… prea luminoasă-i cărarea.

Astăzi strig din toți rărunchii către bunul Dumnezeu:
Tine țara mea în brațe, izbăvește-o de ce-i rău!
Astăzi strig din toți rărunchii către vii și către morți:
Faceți lanțuri de iubire, puneți punți și rupeți porți!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Stan

Stele

Am ascuns vreo două stele,
într-un buzunar ascuns
Să șterg praful de pe ele ,
nu va fi mereu deajuns

Să le caut în furișul,
clipei rupte de pe cer
O comoară ce-am furat-o,
din sublimul efemer

Dar uitate mai tot timpul,
prin dulapuri, tăinuite
Printre haine de paradă,
prin zâmbete-ncremenite

Le găsesc la bătrânețe,
praf în fund de buzunar
Chinuite de tristețe
ca insecta-n chihlimbar

Și zgârcită, grămuind,
prafu-acela de mister
Îl țin strâns în pumn să-l duc,
înapoi pe ‘naltul cer

Cu grăunța mea de suflet
și cu-n dor nemărginit
C-am ascuns degeaba vise
și așa le-am risipit

Iar când ultimele clipe,
sting lumina-n peruzele
Plec cu pumnul meu de vise
și cu praful meu de stele

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Rada

ANĂ, ANĂ!…

Iană, iană, sânziană,
Te făcu Manole Ană
Și te puse în zidire
Ană, mai presus de fire,
Ană, ruptă din psaltire,
Ană, Ană!…

Țâțișoara nu-ți mai curge,
Copilașul nu-ți mai plânge,
Că-i dă țâță luna, Ană
Luna, muma lui vădană,
Cu amar de sânzâiană.
Ană, Ană!…

Legăna-l-ar stelele
Și uita-l-ar ielele!
Să-l acopere cu milă
De sub aripi de șindrilă,
De pe turla monastirii,
Îngerul Bună-vestirii,
Ană, Ană!…

Că-i zidi Manole-n piatră
Sân de maică preacurată,
Ană, trup de monastire,
Peste patimă și fire,
Prescură de pomenire,
Ană, Ană!…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marian Florentin Ursu

NĂPASTĂ

Pentru tine -am venit , pentru tine exist,
chiar de cade acut peste mine năpasta,
între lume şi mit abia pot să rezist
că mi-e greu fără tine-n cetatea aceasta

Sunt străin de probleme, sunt străin de tumult,
simt în vene cum curge în mine amurgul,
eşti statuie de jad eşti statuie de cult
şi te-aşteaptă toţi zeii şi demiurgul

Şi tu crezi c-am murit străbătut de copaci,
prin păduri neumblate-ţi găseşti alinarea
şi te-aud cel mai mult doar atunci când tu taci
şi prin ierni frunzelor le mai cânţi destrămarea

Şi nu pot să te iert şi nu pot a iubi,
nişte păsări trecură pe cer nepereche,
în mine e noapte dar afară e zi
şi-o iubire muri într-o eră străveche

Eu sunt liberul om alergând pe un cal
şi te-aud şi te văd când mă prinde năpasta
şi mai mor printre munţi prin păduri de opal
când mi-e greu fără tine-n cetatea aceasta

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Laura Maries

Triumful binelui (partea a șaptea -ultima)

Luni, dis-de-dimineață, s-au întâlnit în fața secției de poliție. Veneau ele din direcții diferite, dar gândeau la fel. - Sărut mâna, doamnă Petruța! Nu erați în concediu? - Nepotul meu așa crede, dar eu m-am perpelit toată noaptea. Nu m-au lăsat gândurile în pace. Am vrut să te prind înainte de a te prezenta la Tănase. Hai să ne plimbăm puțin amândouă să-ți spun la ce m-am gândit eu. Se zice că tăcerea lămurește multe, dar cred că nu se potrivește în toate cazurile. Și nu vreau să mai tac mult timp. Dimineața se anunța calmă, cerul era limpede după cele două zile de ploi torențiale. Nici un nor nu îndrăznea să întineze cerul. Soarele abia răsărise, dar era încă răcoare. - Am o rugăminte la tine. Înainte de a te întâlni cu Tănase, vreau să mergi undeva. Să te vezi mai întâi cu Traian. - Cu cea mai mare plăcere. Sunt în stare să fac orice pentru dumneavoastră. Știu că nu mă trimiteți undeva unde e ceva rău. Mergeau de ceva vreme una lângă cealaltă fără să mai scoată o vorbă. - Sunteți bine? Adică, vă simțiți bine? Mi se pare că sunteți cam palidă. - Totul e în ordine. Ca să n-o mai lungesc, uite despre ce e vorba. Traian trece astăzi printr-o situație foarte neplăcută. Are ultima întrevedere pentru divorț. Sperăm să se termine odată. O scorpie de femeie. I-a mâncat zilele. Mă gândesc că i-ar face bine să vadă o față cunoscută. - Mă faceți să râd! Eu, față cunoscută? Abia dacă și-o mai aminti de mine. O smiorcăită! Dar nu mi-e greu. Unde și la ce oră trebuie să fiu? - Tu ești o fată isteață, o să mă înțelegi mai încolo că pentru cei dragi fac orice. La ora nouă să fii la Tribunalul sectorului 3. Te trimit acum cu o cursă Uber să nu te coste nimic. Ajunsă acolo, te descurci tu. Eu o să te duc după aia la Tănase. Acum, vorba lungă, sărăcia omului. Chem un Uber. A ajuns înainte de nouă. S-a interesat de sală și a intrat fără probleme. Înăuntru, rumoarea specifică așteptării. La intrarea completului de judecată, toată mulțimea s-a ridicat în picioare. Nu l-a zărit pe Traian. După ce s-au prezentat toate dovezile, judecătoarea a deschis dezbaterile finale. Le-a invitat pe rând pe cele două părți în proces să spună de ce consideră să li se dea lor dreptate. Abia când a pronunțat numele Traian Vidrașcu, fata l-a recunoscut pe comisar, era proaspăt ras și fără mustața aia stufoasă. Părea altă persoană, dar cu alura și cu vocea lui inconfundabile. - Nu mai pot adăuga nimic în afară de cele susținute în înscrisuri și de mărturiile celor doi martori, doamnă judecător! Când s-a ridicat pârâta, fetei i s-au înmuiat picioarele. Era cu spatele la ea, dar vocea era de neuitat. Amintirile proaspete i se învălmășeau în cap, nu putea accepta realitatea. Ochii i s-au oprit pe avocatul ce o însoțea, da, era tipul de vineri. Înainte de a spune pârâta Elvira Vidrașcu vreun cuvânt, fata a țipat cât o țineau plămânii: - Ei sunt escrocii care m-au nenorocit vinerea asta! S-au prezentat la magazinul unde lucrez eu, ca doi îndrăgostiți. Le-am vândut cea mai scumpă brățară pe care o aveam și mi-au returnat bonul de la casă cu o ștampilă falsă și cu o bancnotă de 500 de lei înăuntru. Am observat târziu asta... Toți ochii erau ațintiți asupra ei. Așa slăbuță și prost îmbrăcată era întruchiparea deznădejdii. Începură vociferările în jur, împotriva escrocilor, bineînțeles. Judecătoarea a cerut liniște. Cu o voce plină de înțelegere, i se adresă calm fetei: - Sunteți martoră în prezentul proces? Care este legătura cu cazul de față? - Nu sunt, dacă îmi permiteți eu m-aș numi un martor ad-hoc. Habar nu aveam cine sunt, cum îi cheamă, de unde vin...Păreau doi îndrăgostiți după cum se îmbrățișau și se alintau. Ba le-am văzut la închieturile mâinilor câte un tatuaj în formă de soare, întruchiparea renașterii și a noi începuturi. Am la mine bonul cu ștampila falsă și banii dați mită. Au precis amprentele individului, dânsa purta mănuși. Scuzați-mă că v-am întrerupt, am crezut că ajut cumva la desfășurarea corectă a procesului. - Nefiind martor propus de reclamant, vă apreciez buna intenție, dar nu puteți ajuta. Pentru situația neplăcută trăită, vă sfătuiesc să vă luați un avocat și cu dovezile și eventualii martori să le intentați proces. În ceea ce privește procesul de astăzi, o invit pe pârâta Elvira Vidrașcu să... În sală vociferările s-au întețit. - Dacă nu faceți liniște, o să evacuăm sala! De data aceasta, vocea era foarte autoritară, așa că procesul și-a urmat cursul în liniște, cu toată întreruperea neașteptată. Hotărârea urmă să li se comunice părților acasă. Hortensia nici n-a mai auzit ce spunea pârâta, era bucuroasă că aflase numele și adresa escroacei. Urma să-i prezinte inspectorului Tănase date cât mai complete să poată urgenta darea în judecată a escrocilor. Gândurile i-au zburat apoi spre doamna Magdalena. Urma să recupereze paguba. Frica de morala aspră ce o aștepta a început să se estompeze. A început să-și creeze scenarii cât mai convingătoare să-și micșoreze vina, dar bancnota aia acceptată îi cam tăia avântul. Era clar că de dragul ei nu verificase atent ștampila. La terminarea procesului s-a apropiat de ea un domn grizonat, puțin adus de spate. - Domnul comisar te așteaptă pe hol, la capătul scărilor. Fii atentă, fetițo! Nu prea este în apele lui. "L-am supărat, desigur! Poate nu voia să se știe că dumnealui, ditamai comisarul, a fost înșelat de o fustă! Întradevăr, o fustă nu tocmai de lepădat. Trebuie să fiu atentă cum îi vorbesc, omul ăsta mă va ajuta în continuare, netoata de mine!" Holul gemea de lume. Unii ieșeau, alții intrau în sălile unde trebuiau să participe, precum și cei ce veneau aici doar de dragul bârfelor și al spectacolului. Mulți se cunoșteau între ei, se strigau unii pe alții ca la piață, până ce un gong răgușit a anuțat începerea noilor procese. Abia atunci a apărut și comisarul Vidrașcu. Venea spre ea cu un pas hotărât ca de defilare. De ce se apropia, i se părea că îi crește făptura, era și mai impunător, parcă venea să o strivească. Cel puțin așa i se părea ei. Au început să-i tremure genunchii. Când se opri în fața ei, se pomeni râzând prostește: - V-ați ras mustața! Gata să nu vă mai recunosc. Acum chiar sunteți un bărbat frumos! Îi tremurau și barba și limba, dar nici ea nu pricepea de unde îi ieșeau vorbele astea. - Pentru tine am făcut-o, nu mă crezi? Cine ți-a băgat asta în cap, Magdalena, așa-i? Numai ea mă consideră Făt- Frumos de Dâmbovița. Hortensia a rămas ca trăsnită, dar el a continuat ne ținând cont de uluiala ei. - Când am anunțat că voi divorța de scorpia de Elvira la doar șase luni după ce ne-am luat, Magdalena a fost singura care m-a aplaudat și m-a susținut. Și știi cine este femeia asta generoasă și isteață? Sora ei mai mare! Ea a încercat de la început să mă convingă să nu îmi bag în cârd cu nebuna de soră-sa, dar eu socoteam că trebuie să mă adun de pe drumuri. Petruța a bănuit imediat din povestirile tale că protectoarea este Magdalena noastră, prea se potriveau multe. Chiar atunci am fost la Otopeni să o aduc acasă de la cursa de Satu-Mare, unde o dusese pe mătușa ei.Dar tot răul tău este spre bine. De astăzi te mută la ea acasă, doar i s-a eliberat camera bătrânei. I-am povestit zilele astea ce ți s-a întâmplat, a sunat-o pe soră-sa care i-a zis râzând că așa s-a răzbunat ea pentru că ține cu mine. N-a interesat-o că te-a nenorocit pe tine , ea și-a atins scopul. A promis apoi că o să-i restituie brățara sau că i-o va plăti dacă...Și acolo pe hol, îmbrânciți de unii și de alții, au vorbit vrute și nevrute ca două cunoștințe vechi, mai târziui ca doi prieteni buni, apoi cred că și astăzi mai vorbesc încă, că doar viața e lungă și plină de evenimente bune sau rele. Sfârșit.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț