În culisele primăverii, Natura repetă replicile speranței, pentru o reprezentație demnă de Oscar, dăruindu-mi surâsul florilor. În balansul clipelor mă joc, semnând contract pe viață cu lumina… Cu verdele am să (mă) iubesc, până la o nouă facere a lumii…
Nu îţi trebuie vreo îndemânare Dar a fi Om să ştii, nu-i greu, Nu trebuie să-ai vreo chemare Aşa eşti de la Dumnezeu. Cum trăieşti face diferenţa E tot ce pot acum să-ţi spun, De vrei să-ţi faci simţit prezenţa, E de ajuns să fii doar ,,Bun”. Căci a fi Om e lucru mare Ne spune un proverb străbun, Cred însă că poate oricare De vrea-în viaţă să fie bun. A fi bun nu înseamnă minciună Nici încrezut sau chiar măreţ, Dar de-ai să porţi pe cap cunună De ,,bunătate”,nu ai preţ. Fii bun cu cel de lângă tine Mereu fii îngăduitor Şi faptele îţi vor rămâne, Plătite de Mântuitor.
Având în vedere că se apropie Sfintele Sărbători Pascale ortodoxe, vă propun o poezie la minut inspirată din această temă. Se acceptă la comentariu doar o singură strofă, maxim două păstrând tematica și rima încrucișată. Vom porni de la strofa următoare:
Eu Ți-am pus deoparte cina Și Ți-am pregătit și locul Dar e frig la mine Doamne, Vino și aprinde focul! (Mirela Butacu-,,Rugăciune,,)
Vă ofer cu drag poezia la minut alcătuită din strofele selectate din comentariile d.voastră. Felicitări tuturor!
RUGĂ
Eu Ți-am pus deoparte cina Și Ți-am pregătit și locul Dar e frig la mine Doamne, Vino și aprinde focul! (Mirela Butacu)
Astăzi vin să-Ți cer iertare Că la vreme de răscruce Te-am vândut pe-o sărutare Şi te-am răstignit pe cruce. (Violeta Andrei Stoicescu)
Fă-te, Doamne, trup de pâine Și în vin să curgi iubire, Fii în ‘ieri, în ‘azi, în ‘mâine’, Inimii, sărut și mire! ( Pande Ionuț)
Focul Tău mă ține vie Și aprinde-n rugăciune.. Viața-mi searbădă, pustie, Tu ești Doamne, o minune! (Cristina Tunsoiu)
Era atâta soare și vântul amuțise, Mergeam pe o cărare și mă simțeam în vise. Din ochii dimineții mai picura mirare Și din pocalul vieții sorbeam clipe bizare.
Mă rătăceam prin lume crezând în ochii ei Și poposeam anume unde se nasc idei, Aveam nemărginirea în fața mea, un vid Și căutam iubirea cu dorul meu avid!
Ii ascultasem glasul, tipar amăgitor, Încetinisem pasul, pășind încetișor Prin crângul de cuvinte, tot rasfățând trăire Și îndrăznind cuminte să sper la nemurire!
Era doar vis în treacăt, cortina ce cădea, Închisă cu un lacăt visam iubirea mea, Dar risipisem clipe crezând în nori bezmetici, Fumând ore în pipe, iubind zorii patetici!
Ce dimineață dulce bătea la geamul meu, Am sărutat o cruce cum o făceam mereu Și am ieșit din gânduri ducând în ochi un mâine Lăsând în urmă drumuri, găsindu-mă pe mine!
Gustam din primăvară, gustam din verde crud Și pentru prima oară simțeam un dor zălud, Mă bucuram de-un azi pictând pe buze zâmbet Și îmi era necaz că nu-ți eram în suflet!
Nu stiu cum faci, de-mi dansezi prin inimă chiar dacă nu-mi ești, când liniștea o caut apari ca un flamingo pe ringul de dans și-atunci când nu-mi doresc, simt pașii tăi pe ritmul unui tango ancestral…
HARISMA INVIERII – SFINȚENIA CREZULUI CRISTIC Gheorghe Apetroae, Sibiu
Pe sub bolțile aurite, cu lacrimi mari stropite și sânge de adevăr în simțiri, înhăruite, la Iisus să ajungi, cu smerenie păşești în glasul de crez al clopotelor sfinte… … de graţie, te închini şi Cerul slăvești…!
Duhul în Duh pogorât, te înalţă în Treime la izvorul vieții în iubirea de semeni, nestins! În altare reverberează lumini inefabile, smulg din glasul razelor nemurirea Cristă, sfințenia, iubirea și sufletele reci din vis…!
În Pacea Creştină înfloresc sincere inimi și plutesc serafice, într-un alai de celeste trăiri cu adevărul Crucii, revărsat cu slava razelor sfinte peste… întunecatul Apus…! Se irump nădejdi de frăție pentru o Lume în Iisus…!
Prealargul albastru, Mântuitorul îl coboară în flăcări sacre de stele, cu duhul lor înhăruit, în- Dumnezeit în trup și celest prin Cuvânt!
Tu îi mărturişeşti crezul tău în Iisus, Mariei și o Renaştere a Cerului, prin Ea, pe pământ…!
Că ești întru Isus și-n al luminii adevăr cuprins, fii fericit, altar de crez devii, te redeschizi iubirii…! La ne-nceput ești ne-nceput și re-nviat în Crist, Tu, maicii Lui îi porți ceva din îndumnezeire: sfințenia de cristic duh în trupul veșniciei…! (G. Ap.,20)