Iancu Cătălin

M-am prăbușit 

M-am prăbușit în mine ca-n abis,

E întuneric și nu am repere, 

Sunt prizonier în propriul meu vis

Și îmi aștept sentința în tăcere. 

Păcate grele umerii mi-apasă,

M-am lepădat de tot ce-i omenesc, 

De mult am uitat drumul către casă,

Nu știu nici să urăsc, nici să iubesc. 

M-am prăbușit în mine ca în hău,

Mi-e sufletul uscat și pustiit, 

Mi-e greu să nu mai simt parfumul tău,

Mă simt tot mai aproape de sfârșit. 

M-am prăbușit în propriul meu Eu,

M-au îngropat ninsorile eterne, 

Am renunțat să cred în Dumnezeu,  

În cale,  Veșnicia mi se-așterne.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Relu Popescu (Viorel Poenaru)

  1. Am devenit săraci în simțire. Avem nevoie de maximă emoție pentru a stârni un minim de entuziasm.
  2. Nu sunt important, dar sunt unic. Dacă mă cauți în alți oameni, nu mă vei găsi niciodată.
  3. Tăcerea poate fi masca neștiutorului sau a înțeleptului. Cuvântul înlătură masca, dar numai atitudinea reflectă puterea cuvântului.
  4. Sufletele frumoase sunt culorile curcubeului numit viață, renăscute în furtunile timpului.
  5. Cum perlele iau ființă dintr-un fir de nisip, la fel izbânda ia naștere din perseverență.
  6. Succesul nu se vinde la reducere. El este scump și se plătește cu talent și multă muncă.
  7. Cei cu privirea blândă sunt cei care privesc lumea cu inima.
  8. Nu poți schimba atitudinea oamenilor, dar îți poți muta atenția.
  9. Uneori am pornirea să răspund cu aceeasi monedă, dar constat că pentru unii, nu am măruntiș.
  10. Poți sătura multe guri flămânde, însă niciodată pe cele lacome.
  11. Nu crede niciodată că ai lumea la degetul mic, pentru că lumea e mare, iar degetele ce ți se pot arăta sunt multe.
  12. Astăzi în ochii unora ești „depășit” dacă bei apă dintr-o fântână,
    dacă mănânci ceea ce cult21ivi într-o grădină și crești într-o curte,
    dacă citești o carte, dacă asculți muzică veche
    și ce e mai grav, dacă îți valorifici munca.
  13. Adeseori trăiesc sentimentul, că această lume are o acută criză de sentimente.
  14. Pentru a iubi, nu avem nevoie de acte care să unească, cât avem nevoie de RESPECT.
  15. Dialogul este o stradă cu sens dublu. Nu am replică acolo unde dialogul devine monolog.
  16. Caracterul este bagajul pe care-l purtăm cu noi. Poți avea diplomat sau rucsac, totul depinde de ce porți în el.
  17. În biblioteca minții mele, când nebunia citește din cartea fanteziei, rațiunea luminează filele.
  18. Suntem gardienii propriei noastre încarcerări. Stăm zăvorâți în  convingeri, create de propriile noastre gânduri.
  19. Putem vinde sau distruge lucruri care ne leagă de oameni, dar nu putem niciodată ceda sau șterge amintiri.
  20. De când s-a inventat cuvântul cu toții îl folosim, mulți cred că se pricep, doar ca puțini îl și înțeleg.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Carpe Diem (Corina Ana Tîrnăvean)

VIS ȘI REALITATE…

,,Visam că-s împărat pe-un colţ de rai,
iar tu, o fată care mă iubeai…
Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna,
în loc să plâng, am râs…și-am râs întruna…
Ai să-nţelegi vreodată bucuria?!
Pierdusem doar un fleac…Împărăţia.”
(Voltaire)

Și dacă plouă…și plouă întruna,
nici soare nu-i, ascunsă e și luna,
nici raiul nu-i mai rai! Ascunse-s toate,
nici vise nu-s, nici țipete, nici șoapte,
nici prinți care să-și cânte nebunia
de-a-și da pe o iubire-mpărăția…
Ce nemilos e Cerul! Nu-s cuvinte
să spună ploii: stai…și ia aminte…
Când curcubeu’-și cântă armonia,
nu-i fleac!… E chiar Împărăția!…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristian Valentin Grigore

Cristian Valentin Grigore

Fi-mi, dar lasă-mă…

Lasă-mă să-ți fiu eu steaua

ce răsare spre chindie,

lasă-mă să-ți fiu cafeaua,

zori de zi, de poezie.

Lasă-mă să-ți fiu tăcerea 

pentru gura-ţi însetată,

lasă-mă să-ți port durerea 

în balade vechi cântată. 

Fi-mi tu ultima chemare

de sirenă, pe o plajă,

albatrosul meu pe mare,

un popas al meu, o vrajă.

Fi-mi răspuns la rugăciune,

așteptata mea răsplată,

fi-mi tu ultima minune,

aromind a ciocolată. 

Lasă-mă să-ți fiu păcatul,

și iertarea, deopotrivă,

lasă-mă să-ți fiu iernatul,

pentru calea-ți în derivă.

Lasă-mă să-ți fiu pământul 

după cartul greu de veghe,

lasă-mă să-ți fiu eu vântul,

înc-un ceas, încă o leghe…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dorina Omota

De vorbă cu Îngerul meu

În zâmbetul trist din viața pierdută,
Prin clipe povară de-atâtea ninsori,
Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,
Și-o unică rugă spre Cerul cu nori

Port masca durerii cu râs de paiață,
Când caut speranța și-un strop de senin,
Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,
Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin.

Un țipăt de jale și-un ieri infernal,
Se zbate haotic deși mă abțin,
Iar lutul din mine se rupe letal
Când inima frântă în palme o țin.

Trăiesc un coșmar de-i ziuă ori noapte,
Degeaba un înger mă cheamă ades:
Orgolii, frustrări, și ura din șoapte,
Mă duc înspre-o poartă de sumbru proces.

Dar îngerul meu îmi iese în cale,
Și-nlătură spaima spunându-mi duios:

Alungă amarul pe-a plângerii vale
Și ține cu tine doar omul frumos

    Mă uit înspre El și nu-mi vine-a crede,
    Nu-i nimeni cu mine, doar cugetul meu,
    Îmi pare un vis dar durerea se pierde,
    Și-o voce îmi spune: -Era Domnul tău !…

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Gabriel Cristea

    Pe-un răsărit lacustru

    Se modelează umbra-mi prin trestii mișcătoare,
    Precum enotul* deltei, cu pas silențios;
    Pe lăstărișul lunii, flămând de câte-o boare,
    Fosforescente pânze păianjenii își cos.

    Stau zorii să mijească pe-ntinsul stepei scite;
    Sprânceana de lumină străfulgeră bizar;
    Oglinzile-aurorei pulsează obosite,
    Și ochii-mi dau în lacrimi – cicorile răsar.

    Se răsucesc în aer, pe-a vântului mirare,
    Prea purii fulgi din plopi silveștri, senectuți;
    Un joc imponderabil și-atemporal îmi pare,
    În timp ce nuferi palizi rămân străini și muți…

    Ghionderul* unei luntre vârtejuri lasă-n urmă;
    Tăcerea e profundă, și ierburi unduiesc;
    Mă-nvăluie răcoarea cu-a nourilor turmă
    Și simt prin porii pielii ceva dumnezeiesc!

    Cetatea mi-e departe, când păsări fără lume
    Străbat prin ochii-mi-ape liniștitor de verzi;
    Sunt liniștea din sălcii reverberând anume
    Pe-un răsărit lacustru și neștiut – îl vezi?

    Notă*
    câinele enot – asemănător cu ratonul, specie nouă în fauna României, aclimatizată în Delta Dunării, începând cu jumătatea sec. XX.
    ghionder – prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci ( din lb. turcă – gönder).

    Redactor: Mira Minu

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Paula Abiculesei

    Culegător de vise

    Îmi  port sufletul în palmă
    rătăcind prin astă lume,
    un hoinar de bună seamă,
    ce nu strigă, n-are teamă …

    Tainic își ascunde chipul
    în neliniști  toarce timpul …
    lungi cărări, poteci de gânduri,
    umbrele se ascund în prunduri…

    Tot bătând  la porți închise,
    treci prin vaduri interzise
    călător spre țărmuri ninse,
    biet culegător de vise …

    În căușul palmei rece,
    își așterne să se culce
    zbor de pasăre măiastră
    culegând o floare albastră …

    Clipele se duc de-a valma,
    nu mai știi ce este teama
    strângând flori de imortele,
    dulce toamnă a vieții mele…

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Minodora Acaticăi

    Trecere

    Am lăsat cana acolo,
    unde ai pus-o tu.
    N-am șters urma
    degetului pe toartă,
    mi s-a părut că spune ceva
    despre tine.
    Pe masă,
    lumina se mută încet
    de la o margine la alta,
    ca o prezență
    care nu vrea să deranjeze.
    Nu s-a întâmplat nimic astăzi,
    și tocmai de-asta
    îmi e dor.
    E ciudat
    cum uneori
    dragostea se simte mai clar
    în absența ei.
    Într-o cană,
    într-o umbră,
    într-un loc
    unde ai fost
    și ai rămas
    fără să știi.

    Redactor: Mira Minu

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Madiana Domnița Lascu

           Pe axa timpului…

    Azi e târziu sau poate prea devreme,

    Să înţeleg că timpu’ nu stă-n loc…

    Secunda în clepsidră parcă geme,

    N-ar vrea să scape dramul de noroc!

    Azi e târziu sau poate prea devreme,

    Să mă împac cu rest de primăveri…

    Mă-mpiedic la tot pasul în dileme,

    Să înţeleg că mâine nu e ieri!

    Azi e târziu sau poate prea devreme,

    Pe axa timpului să mai colind…

    Mai am de rezolvat multe probleme,

    Secundele din zbor vreau să le prind!

    Azi e târziu sau poate prea devreme,

    Să mă împac cu gândul că mai cazi…

    Mă prinde timpul uneori în scheme,

    Să înţeleg că mâine nu e azi!

    Azi e târziu sau poate prea devreme,

    Cu semenii din jur, mai bine tac…

    Chiar dacă-s corigenţi la multe teme,

    Să mă mai cert, n-am timp să mă împac!

    Azi e târziu sau poate prea devreme,

    Să îmi repet, că uneori mai mori…

    Şi-acum aud secunda cum mai geme,

    Chiar nu renunţă la ai vieţii zori!

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Paul Andrei Rîpă

    Tramonto d’autunno

    Rosato
    come il vino
    nel calice della vita.

    Momento
    di muta saggezza,
    si rispecchia nel mare
    e accarezza il viso.

    Tramonto d’autunno
    invita a sognare,
    mette le ali,
    insegna a non sprecare
    nessuna goccia
    di quel vino,
    a proseguire
    passo dopo passo
    con la saggezza acquisita.

    Apus de toamnă

    Roșu
    precum vinul
    în cupa vieții.

    Momente
    de tăcută înțelepciune
    se oglindește în mare
    mângâie chipul.

    Apus de toamnă
    invită la visare,
    pune aripi
    învață a nu risipi
    nicio picătură
    din acel vin,
    a urma
    pas după pas
    cu înțelepciunea dobândită.

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț