~pãtura de viorele~
Valentin Ciobanu
Undeva intr-o grădină
Într-o bună dimineațã
Uite așa ca prin minune,
S-au trezit cumva la viață.
Și-au ieșit din somn de iarnă,
Sub un pui de zarzăr mic,
Pătură de viorele,
Și un ghiocel pitic.
Veselie dulce viață,
Parcă cerul a căzut,
Peste țãrână și verdeață,
Cu albastrul absolut.
Gingãșia florilor,
Firava petală albastră,
Sub un pui de zarzăr mic,
În grădină sub fereastră!
04,03,2021
Valentin Ciobanu
Redactor șef Camelia Boț
Nu-mi este teamă de timpul care trece
Nu-mi este teamă de timpul care trece
Ci doar de omul cu privirea rece
Când te fixează cu ochii întunecați și goi
De te întrebi, e om sau e …strigoi?
Nu mă întristează că nu-s perfectă
Mai mult mă întristează o ființă abjectă
Care îți spune cu ură tot ce gândește
Și nu îi pasă când cu vorba te lovește.
Nu-mi este teamă de nicio prevestire
Mai teamă mi-e de omul lipsit de iubire!
Care nu privește cu inima pe cei din jur
Și le găsește tuturor câte-un cusur.
Nu-mi este teamă nici de năpraznice ploi
Mai teamă mi-e de-o singurătate-n doi
Nu am trait-o și nici n-aș vrea să o trăiesc
Mă bucur infinit că sunt iubită și iubesc!
Redactor șef Camelia Boț
AŞA-ZISA „LIMBĂ MOLDOVENEASCĂ” NU A EXISTAT ÎN ISTORIE
Dimitrie Cantemir, Domn şi cronicar al Țării Moldovei (1673-1723) în „Hronicul vechimii a româno-moldo-vlahilor” : „Noi, moldovenii, LA FEL NE SPUNEM ROMÂNI, iar limbii noastre nu dacică, nici moldovenească, ci ROMÂNEASCĂ, astfel că, dacă vrem să-l întrebăm pe un străin de ştie limba noastră, nu-l întrebăm: «Scis moldavice?», ci «ŞTII ROMÂNEŞTE?»”…
În 1646 domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) tipărea la Iaşi „Cartea românească de învăţătură”, un corpus legislativ foarte bine închegat. De ce domnitorul moldovean nu i-a zis “Carte moldovenească de învăţătură”? Greu de explicat pentru moldovenişti, tocmai de aceea este şi ocolit cu mare grijă acest subiect. Moldovenii lui Vasile Lupu însă ştiau că vorbesc limba română. Iată ce scriau ei în introducere: „După tocmala şi nevoinţa mării sale domnului datu-s-au învăţătură şi mie unui mai mic şi nice de o treabă a mării sale rob, Evstratie biv logofet, de am scos aceaste pravile şi le-am tălmăcit den scrisoare grecească pre limbă românească ca să poată înţeleage toţi.” Deci, domnitorul Moldovei medievale, care ştia în ce limbă vorbeşte, a comandat o traducere din limba greacă în limba română, nu în limba moldovenească.
În vremea lui Vasile Lupu, își află începutul și poezia cultă românească, primele versificări fiind reprezentate de poeziile omagiale dedicate domnitorului și intitulate, de regulă, „La stema țării”, un fel de dedicaţie care deschidea, de obicei, cărțile. Primele versuri de acest gen aparțin Mitropolitului Varlaam și au fost scrise, în anul 1643, pentru „Cartea românească de învățătură” la care ne-am referit, ele fiind dedicate lui Vasile Lupu.
Când mai vedeţi pe agenţi ai mutilării adevărului şi ai încoronării minciunii spunându-vă că termenii de român şi România au fost inventaţi de masoni şi de Vatican la 1848, arătaţi-le aceste dovezi cu două secole mai vechi. Şi tot aşa, când o sucesc că termenii i-a lansat Şcoala Ardeleană, demonstraţi-le că aceasta avea să apară abia peste un secol.
Ce e însă necesar să reţineţi din acestea, ca să puteţi cerne adevărul de minciună, e să observaţi cum în atacarea românităţii noastre combatanţii de aici se află în aceeaşi tabără cu moldoveniştii de dincolo (deşi ei neagă). Pentru că obiectivul le e acelaşi: noi putem fi orice altceva, numai români să nu fim.
Redactor șef Camelia Boț
A mai trecut o iarnă ~Iancu Cătălin ~
A mai trecut o iarnă fără tine
Iar primăvara tot pustiu m-a prins,
Chiar dacă-i cald și zilele-s senine
La mine-n suflet totul este nins.
A mai trecut o iarnă și-or mai trece,
Îmi trece timpul fără niciun rost,
La mine-n gânduri totul este rece,
Nu vrea să-și facă vara adăpost.
A mai trecut o iarnă fără tine,
S-au risipit iluziile-n vânt,
Am rătăcit, stingher, prin zări străine
Dar rost nu mi-am găsit pe-acest pământ.
A mai trecut o iarnă fără vise,
Ți-a nins pe urme, nu te-am mai găsit,
Am tot bătut la porțile închise ,
Nu vreau să cred că totul s-a sfârșit.
A mai trecut o iarnă mult prea lungă,
Am așteptat să te gândești la noi,
Speram că dorul meu o să te-ajungă,
Să îți aducă pașii înapoi.
Eu simt că iarna vieții nu-i departe,.
Nimic in lume nu e infinit,
Alungă ceața care ne desparte
Și iartă-mă, de prea mult te-am iubit … Cătălin Iancu 22.02. 2021
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Născută-n lacrimă de rouă
De…M.P
05.03.2021
O dulce și frumoasă floare
Îmi ești petala dragostei,
Născută-n zi de sărbătoare
Ești lacrimă din flori de tei.
Din ochi îți curg văpăi de dor
Și lacrima îți e de rouă,
Iar trupul ți-este cald fior
Născut și el în lună nouă
Ai coborât din raiul lumii
Un înger cu aripi de iubire,
Mireasma dulce a iubirii
Pierdută pe alei de fericire.
Azi poezia-i pentru tine
Căci te-ai născut în versul ei,
Te scriu poeți cum știu mai bine
Te cânta vajnici menestrei.
Îți vor cânta și trandafirii
Chiar roua zorilor de zi,
Eu te-oi cânta în nopți târzii
Sub cetină verde de brazi.
Redactor șef Camelia Boț
ALBUM – PETALE DE LUMINĂ Luna din felinar
În preajma ta eu uit să mai respir.
tușesc, mă înec, înghit în sec,
în propriul gând m-ascund
ca un zălud de propriul gând .
Privește-mă oricum , oricând ,
sunt doar un menestrel cântând,
prin univers călătorind,
cu tine doar în suflet și în gând .
În preajma ta zbor fluturi din abisuri,
din zborul lor învăț să nu fac compromisuri
când este vorba de iubire și surâsuri…
În preajma ta mi-e somnul plin cu visuri !
Ce dacă visurile mele par
că-s sărbători trecute-n calendar ,
Aș vrea la ultimul pătrar
să-mi lumineze luna-n felinar,
Iar eu să pot să cânt măcar
în preajma ta …romanțe doar ! Nely Vieru 01.10.2020.
ALBUM PETALE DE LUMINĂ VĂLUL LUNII
La o margine de țărm
revărsând lumină-albastră,
luna strălucea măiastră
peste marea de opal
ce purta dragostea vie
în eternul dans de val.
Îngeri coborând din cer
vin privirea să-i încânte,
orizontul de iluzii
să i-l spulbere de-ndată,
mângâind-o încet pe frunte
și pe tâmpla înrouată.
Buzele înmiresmate
ard de doruri neîmplinite,
doar o adiere lină,
briză mării, vălul lunii
se strecoară în surdină
până-n sânul ei fierbinte
și i-l umple de lumină.
La o margine de țărm
pe-a nisipului cărare,
lunecând de-un val de mare
vin îngerii să-și adape
setea aprinsă-n felinare.
În căușul palmei sale
ard iubiri nemuritoare. Nely Vieru 21.01.2021.
Redactor șef Camelia Boț
Cât mai am mamă… ~Violeta Andrei Stoicescu
Cât mai am mamă, sunt copil,
Dar azi privesc cum se duc anii,
Iar ea, devine-un vas fragil,
Pe tâmplă-i înfloresc castanii…
Cât mai am mamă, mai am rost,
Iubirea ei îmi dă putere,
Mi-e mângâiere şi-adăpost,
Când uită de a ei durere.
Cât mai am mamă, am un drum,
Mă-ntorc pe el cu nerăbdare,
Căci viața trece, ca un fum….
Şi-ascult şi azi a ei chemare.
Cât mai am mamă, mai am dor,
Şi port în suflet dulcea-i şoaptă,
Iar sfatu-i cald, ca un fior,
La ceas târziu mereu mă poartă.
Cât mai am mamă, sunt bogat,
Aş da oricât, chiar viața toată,
Ca glasu-i blând, prea minunat,
Să nu se stingă niciodată.
Popas de gând mi-e inima,
Scăldat în vers de poezie,
Ascultă Doamne ruga mea,
Şi mută-i casa-n veşnicie!
✍ Violeta Andrei Stoicescu, 13 februarie 2021
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Sărută-mă, iubito! ~Iancu Cătălin ~
Sărută-mă, iubito, e vremea de plecare,
Se-aude peste zare sirena de vapor,
M-așteaptă cale lungă pe infinita mare,
Pe-ntinderea de ape, eternul călător.
Sărută-mă, iubito, îți spun azi bun rămas,
M-așteaptă depărtarea, un orizont străin,
Sunt veșnic în mișcare, nu-i vreme de popas,
Mi-e de ajuns o pâine și un pahar cu vin.
Sărută-mă, iubito, deja trenul e-n gară,
Se-aude fluieratul și coșul scoate fum,
E vremea de plecare, a nu știu câta oară,
Mă doare depărtarea, mi-e tot mai greu de-acum.
Sărută-mă, iubito, spune-mi că îți e dor
Și că mă vrei acasă în fiecare clipă,
Cu lacrimi pe sub pleoape spre tine am să zbor,
Purtat până la stele pe-a dragostei aripă.
Cătălin Iancu
09.02 2021
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Poate ultimul dar…
Autor:Teodor Dume
ştiu că
nu voi mai fi niciodată
ceea ce am fost dar
azi
sunt mult mai aproape de mine
şi-mi permit să vorbesc cu Dumnezeu
o să-l rog să-mi împrumute
clipele dintre două respiraţii
doar atât
cât să-l strig pe tata
să o mângâi pe mama şi
să-mi sărut copilul
nepotului să-i pot lăsa
urmele paşilor şi ceasul îmbătrânit
de sub grindă…
doar atât…
întind mâna înspre tine
Doamne
dă-mi ceea ce aşteaptă sufletul meu
la urma urmei lasă-mă să fiu
pâinea ce hrăneşte trupurile celor mulţi
şi asta pentru o altă zi
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 