Concurs, Pe urmele lui Eminescu, grup Zbor spre înălțimi

Bună dimineața!
Dăm startul la etapa din această săptămână a concursului Pe urmele lui Eminescu.
Tema este ZBUCIUM.
Se dau următoarele versuri eminesciene:

1: „În orice om o lume își face încercarea”
2: „În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină”
3: „Nedreptul și minciuna al lumii duce frâu”
4: „Formele se schimbară, dar răul a rămas”.

  • Veți folosi în creația dumneavoastră doar unul din exemplele date, acolo unde veți dori și doar o singură dată.
  • Dați titlu poemului, dar nu la sfârșit, ci la început, așa cum este normal.
  • Nu veți folosi versul citat, drept titlu.
  • Reproduceți corect citatul și nu uitați de ghilimele.
  • Mai multe creații, mai multe șanse de a ieși câștigător.
  • Folosiți imaginea atașată acestei publicații.
  • Lucrările vor fi trimise de astăzi până vineri, inclusiv (ora 22).
  • Citiți-vă lucrările de câteve ori înainte de a le trimite.
  • Asigurați-vă că nu au greșeli pentru care ar putea fi descalificate și că semnele de punctuație sunt puse acolo unde trebuie.

16.02.2021
Vă urez SUCCES și multă inspirație!

Bună ziua tuturor!
Azi îmi revine sarcina de a vă prezenta rezultatele concursului „Pe urmele lui Eminescu”!
Țin să felicit atât premianții cât și pe ceilalți poeți care au participat! Le doresc tuturor succes în viitor și la mai multe creații frumoase!
Așadar, topul este format din cinci locuri și arată astfel:

  1. Mihaela Moisescu
  2. Mirela Cocheci
  3. Iuliana Cozma
  4. Violeta Andrei Stoicescu
  5. Dalia Alina Moldova
  1. Răspunsul la chemări
    ~Mihaela Moisescu~

„În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină”
Își fac cuib în iubire și pun sare pe rană,
În zbuciumul din suflet aceleași doruri strigă
Și prin cuvinte tandre iubirea ne subjugă!

Și căutăm în noi puteri să trecem puntea
Spre visurile noi, să spunem rugămintea
Către un cer deschis și-o mare de dureri
Și așteptăm distins răspunsul din chemări!

Aș desena iubirea pe cerul șevalet
Și dorul și mâhnirea le-aș așeza discret
Pe-o plută împletită pe-un râu de visuri moarte
Și le-aș urzi tăcută să curgă mai departe!

Să nu-mi mai fie dorul prietenul cel bun
Eu vreau să râdă cerul și ochii mei, acum,
Să-mbrățișez cu clipe de veselie timpul
Iubiri să se-nfiripe și să-și arate chipul!

Să simt culoarea verii pe trupul voluptos
Și sub imboldul serii să pot iubi frumos
Amurgul care plânge și inima ta dulce
În clipa ce ne-ajunge, și efemer se duce!

  1. CONSTATARE
    ~Mirela Cocheci~

Constat că libertatea e doar o utopie,
Iar noi trăim o stare de cruntă reverie,
Ne-ascundem după mască, să nu mai fim empatici,
Ni se impun canoane, ca unor nebunatici.

Și mai constat că dreptul de-a fi și de-a alege
E înțeles, în speță, ca și fărădelege,
Gândirea activată este de fapt o boală
Ce trebuie stârpită din primii ani de școală.

Ceea ce ne unește se cheamă Empatie
Și personalitatea ține făptura vie,
Cu botniță la gură simțirea e strivită
Și personalitatea e îndobitocită.

Fără lumină caldă și hristică simțire
Dual și luciferic spre supraviețuire,
Nevoi de bază: frică, mâncare și confort,
Ce tristă constatare: eu sunt de fapt un mort.

„Formele se schimbă, dar răul a rămas „
Din paradis în haos nu e decât un pas.

3.Dorul sapă răni adânci ~Iuliana Cozma~

,,În orice om o lume își face încercarea”
Prin crivățul de sânge trecând adeseori,
Prin dorul neștiut, adânc precum e marea
Și tulbură trăirea lăsând în suflet nori!

E dorul rană-adâncă ce taie ca o lamă
Bucăți din bietul suflet se rup, nemaivăzut
O amintire vagă cu dulci fiori mai cheamă
În cuget, visul sacru, spre un nou început!.

Sub umbrele trădării stau sfinții și așteaptă
Să pună mir pe rana de nimeni vindecată
Și țin cu îndurare în mana lor cea dreaptă,
Din ramul sfânt, iubirea, ce lumii o arată!

Durerea-și face cruce, în noapte și în zi
Prin om trece oricând un gând al altei lumi,
Din cer coboară îngeri doar pentru-a te iubi
Căci zbuciumul e viața pe care ți-o asumi!

În liniștea vegherii o candelă s-aprinde
Lumina ei zidește în om o rugăciune,
Viața așa-i făcută, te cumpără, te vinde
Dar dacă ai credință nu ești singur pe lume!

  1. Zbucium
    ~Violeta Andrei Stoicescu~

În orice om se-ascunde acelaşi dor de viață
Dar anii plini de zbucium aleargă nemilos.
Priveşte înainte! Păşeşte cu speranță!
Chiar de e drumul aspru, trudit şi-anevoios…

În orice om se zbate un vis spre împlinire,
Dar aripa-i se frânge, şi parcă uneori,
Nici cerul nu mai cerne un strop de fericire,
Iar visul piere-n noapte, se pierde printre nori.

„În orice om o lume își face încercarea”
Durerea plânge-n taină sub mângâieri de gând
De-ai obosit şi-n suflet te-apasă întristarea,
Ridică iar privirea! Nu renunța nicicând!

În orice om vibrează pe-a sufletului coardă,
Cu tresăriri iubirea-n al inimii senin.
Se scurge-ncet şi totuşi rămâne-n gând curată
Povestea ce-a fost scrisă cu zâmbet şi suspin.

  1. ADEVĂRUL
    ~Dalia Alina Moldovan~

De multe ori în viață gustat-am nedreptatea,
„Nedreptul și minciuna al lumii duce frâu”
Și oricât de crudă ar fi realitatea,
Nu mă voi lăsa condusă, de al lor, desfrâu.

De multe ori e zbucium, de multe ori e jale
În a mea ființă; și-aș vrea, să pot să înteleg,
De ce minciuna, e cea mai ușoară cale?
Dar și așa, tot, Adevărul, vreau să îl aleg!

Redactor, coordonator Ana Văcărașu

Redactor șef Camelia Boț

Zamfira Ciobanu

Poieni mari de ghiocei

Poieni mari de ghiocei
Răsărit-au peste tot,
A dat primăvara-n ei
Trecută-i vremea de zlot.

Strălucesc raze de soare
Peste mugurii cei cruzi,
Sosesc păsări călătoare
Cânt frumos să tot auzi.

Vânt adie printre crengi
Ploaie caldă vrea s-aducă
Amorțite-s și betegi,
Gâze prin iarbă apucă.

Merg pe frunze și pe floare
Bucuroase de-ntâlnire,
Adunate pe culoare
S-au trezit la înmulțire.

Dispun chiar de rațiune
Specia să dăinuiască,
Îndată mugur răpune
Hrană să agonisească.

Crește frunza pe copaci
Înverzește în lumină,
Petale pe flori desfaci
Primăvară ești divină.

Murmură încet izvorul
Lunecându-și curgător
Ghiocei alină dorul,
Oferindu-ți mărțișor.

ZCi. Astăzi 3 Martie 2021.

Redactor șef Camelia Boț

Daniela Damian

Un fulg de nea

Din cerul-nalt coboară-un fulg de nea
și pe pământul reavăn aduce bucurie,
zăpada se-ascunde-n flori de păpădie
și-ndrăgostiții, plini de nuri, asemenea
despică firu-n patru, -nrobiți de veselie.

Luminile din soare coboară să topească
furtunile de gheață ce-n inimi se ascund
adâncul mării albastre a devenit fecund
iar stelele din cer încep să înflorească…
în crengile din măr, ce vise nu mai vând.

M-am rătăcit în lumile nescrise, abisale
noian de desfătare-n trăiri, vise, iubiri
când jucăușa-ți minte făcea mărturisiri
la malul mării, desculți pășind agale
topeam zăpezile albastre, din norii gri…

Autor: Daniela Damian
București, 22.11.2020

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Cherchez la femme
Tamara Tomiris Gorincioi

Eva plină de ispite a-nceput războiul lumii,
A născut din patimi multe chiar desfacerea genunii.
Avalanșă de tornade a crescut munți și cascade,
Din iubirea ei cea mare lumea strigă-n canonade.

De la prima ei escală, într-un paradis cuminte,
A ales o lume nouă ce iubirea o dezminte.
A iertat-o Dumnezeu c-a mușcat din măr de aur,
Ca să-și caute iubirea pe cărări de minotaur.

Fantezia ei supremă l-a îmblânzit pe Creator,
Și i-a pus femeii lauri și i-a dat să fie Dor.
De atunci mereu bărbatul se întreabă ce-i femeia,
Tainică ca nimfa mării ea își toarce Odiseea?

Poate c-a greșit Adam că i-a dat coasta amanet,
De o caută bezmetic, o atrage ca-un magnet.
Dar femeia îl iubește, chiar de îl innebunește,
Ea se vrea visul de aur într-o veșnică poveste.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, triolet, grup Zbor spre înălțimi

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a treisprezecea etape a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.
Fiindcă numărul participanților a fost mare, trioletele deosebite, am alcătuit un clasament diferit de alte etape, am acordat si două mențiuni de merit.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Topul premianților de azi este:

1) Visare
~Violeta Andrei Stoicescu ~

Visam să fiu o frunză-n vânt,
Plutind uşor spre nicăieri.
Dar ploaia aripa mi-a frânt…
Visam să fiu o frunză-n vânt,
Să zbor spre zare cu avânt
Prin nesfãrşite primăveri.
Visam să fiu o frunză-n vânt,
Plutind uşor spre nicăieri.

Plânge iarna
~Cristina Ghindar Greuruș~

Plânge iarna în tăcere
Şi o doare şi-i e frică,
Îşi dorește-o mângâiere,
Plânge iarna în tăcere,
Îndurare parc-ar cere,
Duce multe deşi-i mică.
Plânge iarna în tăcere
Şi o doare şi-i e frică.

2) Tresărire
~Iuliana Cozma ~

Zboară gândul meu departe
Și mă duce într-un vis
Noaptea stelele-și împarte
Zboară gândul meu departe!
Gândul de vis mă desparte
Plec spre marele abis,
Zboară gândul meu departe
Și mă duce într-un vis!

Izvoraș cu apă rece
~Felicia Percec~

Izvoraș cu apă rece,
A mea sete mi-o alină
Când pe lângă tine-oi trece.
Izvoraș cu apă rece,
A ta apă să nu sece,
Mă vindecă la inimă.
Izvoraș cu apă rece,
A mea sete mi-o alină.

3) Incerc să scriu
~ Dalia Alina Moldovan ~

Incerc să scriu, dar, nu mai pot,
Cuvintele s-au terminat…
Pâna aici mi-a fost… socot,
Incerc să scriu, dar, nu mai pot.
Mă întreb… să pun punct la tot?
Prin versuri eu m-am vindecat!
Incerc să scriu, dar, nu mai pot,
Cuvintele s-au terminat…

Chemare
~Monica David ~

Sună limpede chemarea
În îmbrățișări de șoapte
Când alergi să-ntâmpini zarea
Sună limpede chemarea.
Se-nfiripă iar cărarea
Stelelor ce cad în noapte,
Sună limpede chemarea
În îmbrățișări de șoapte.

Vă aduc în atenția voastră, trioletele scrise de dl. Anatol Covalli, nu pentru a vă deruta, ci pentru a vă face să înțelegeți că poezia nu e doar regulă, este si inovatie, joacă. Desigur că e nevoie de a păstra prozodia intactă, melodicitatea nu trebuie să fie destinată, dar, fiecare după cum îi izvorăște versul, trebuie să pună pe hârtie trăirea, viziunea apărută în momentul scrierii…

TRIOLETE
*
De Anatol Covalli
*
Tristeţea e în noi
*
Tristeţea e în noi ca niciodată,
arzându-ne-n mistuitoru-i foc
viaţa stupidă şi sacrificată.
*
Tristeţea e în noi ca niciodată
fiindcă speranţa stă îngenuncheată
de când răbdăm umili bătăi de joc.
*
Tristeţea e în noi ca niciodată,

căci stăm striviţi sub munţi de nenoroc.

Am obosit
*
Am obosit de-atâta suferinţă.
Umblăm năuci prin tristele ei ploi
mâhniţi că n-avem nicio biruinţă.
*
Am obosit de-atâta suferinţă
ce a ajuns de-o vreme-obişnuinţă
şi vine peste noi ca un puhoi.
*
Am obosit de-atâta suferinţă,
care nicicând n-a fost mai multă-n noi.


Stăpânii râd
*

Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
îşi fac palate, huzuresc din plin
şi-al remuşcarii zbucium nu-i apasă.
*
Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
duc fără grijă viaţa lor luxoasă,
ştiind că somnul ţării e deplin.
*
Stăpânii râd de noi şi nu le pasă,
că-n jurul lor e numai plâns şi chin.
De ce răbdaţi?

De ce răbdaţi ale puterii toane?
Vă place-atât de mult să suferiţi?
Ei sunt câţiva , noi suntem milioane.

De ce răbdaţi ale puterii toane?
Spune Marie, spune tu Ioane,
oare nu vreţi să fiţi şi fericiţi?

De ce răbdaţi ale puterii toane
şi-n resemnare zi de zi dormiţi¬?

Unde-i mândria?

Unde-i mândria noastră strămoşească?
Parcă-am orbit de tot de când dormim
şi nimeni nu mai vrea să se trezească.

Unde-i mândria noastră strămoşească
ce îi făcea pe răi să se-ngrozească
la gândul c-am putea să izbucnim ?!

Unde-i mândria noastră strămoşească?
Doarme ca noi şi somnu-i unanim.

Din zi în zi

Din zi în zi durerea e mai multă
şi viaţa ne dă doar tristeţi în dar
în timp ce-ai noştri-asupritori exultă.

Din zi în zi durerea e mai multă,
răbdăm umili şi laşi orice insultă
şi resemnaţi bem fluvii de amar.

Din zi în zi durerea e mai multă
dar nu-ndrăznim să ne-ncruntăm măcar.

Redactor șef, coordonator Camelia Boț

Valeria V.

Visul mamei

Mama este una în lume,
Îți dă viață, îți pune un nume.
Apoi te ia de mânuță,
Te duce la grădiniță.
Merge cu tine la şcoală,
Te aşează într-o bancă .
Îți spune să fii atent,
Viața să o iei în piept.
Că este aşa complicată,
Şi grijile te aşteaptă.
Şi tot la mama ajungi,
Să îți spună vorbe dulci.
Să îți şteargă lacrima,
Să-ți lumineze fața.
Ăsta este un vis de mamă,
Bucuria să o vadă,
În ochii copiilor
Şi în zâmbetul lor.
Sufletul de-i oboseşte,
Tot la copii se gândeşte,
Şi-l roagă pe Dumnezeu,
Să îi ferească de rău.
Să le aducă sănătate,
Şi o binecuvântare,
Să le aducă fericire
Şi bucurii cât cuprinde.

Autor
Valeria Valeria 4 03 2021

Redactor șef Camelia Boț

Florentina Savu

TU ȘI EU
Florentina Savu

„Când mă atingi eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău când treci”,
Doresc alături să-ți tot tremur,
Cu mine timpul să-ți petreci,

Să ne suim în diligența
Iubirii fără limite,
Să nu cunoaștem penitența
Unei vieți prea chinuite.

Din sufletul meu curge lavă,
Cu ea te ard necontenit,
Aceasta e o boală gravă,
E dorul meu desăvârșit!

Cu el îți frig mintea și trupul,
Eu sunt a ta, tu ești al meu,
Ne-o binecuvânta și Sfântul,
Ne suntem nouă Dumnezeu.

Tu ești icoana mea de viață,
Eu sunt oglinda ta și-n vis,
Îmi ești tărie și speranță,
Sunt colțul tău de Paradis.

Tu-mi ești comoara cea visată,
Eu sunt seiful pentru ea,
Alăturea îți tremur toată,
La tine e inima mea.

Ai grijă să o păstrezi bine,
Să bată doar de al tău drag,
Iubește-o așa cum se cuvine
Și-om fi etern pe-același prag!

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Eşti…
~Eduard Bucium~

Femeie ce ştii a rămâne frumoasă
Chiar dacă sub pleoape ți-e roua sărată,
Cu gleznele fine dar talpa crăpată,
Slăvită să fii că ți-e casa „acasă”!

Martiră nescrisă în rândul cu sfinţii,
Tu porţi rânduiala bunicilor tale,
Pe tocuri, desculţă, urmezi doar o cale
Și-ți aperi menirea de mamă „cu dinții”

De visele nopţii vorbesc numai ochii
Când plouă în ei ori mijesc răsărituri,
Din taina puterilor tale cresc mituri,
Dar tu le ascunzi între falduri de rochii

Eşti mamă și soră, iubită și muză,
Și pâine pe masă, și „sare-n bucate”
Eşti cântec de luptă: „fii tare, bărbate!”
Eşti floare pictată pe-un pat de lăuză

Eşti dor de flăcăul în deal dus la coasă
Și ești rugăciunea din vreme de seară
Când totul e iarnă, tu ești primăvară,
Femeie ce ştii a rămâne frumoasă…
16 februarie 2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Draga Ioan

MĂRȚIȘOR DE RUBIN…Draga Ioan

Tu ești primăvara vieții mele,
Ce-mi aduci o bucurie de vis,
Desprinsă din labirintul clipelor,
Luminate de razele soarelui,
Ce topesc iarna din sufletul meu,
Încălzindu-mi inima cu tandrețe.
Tu ești cântecul dulce de liră,
Ce îmi alungă gândurile triste,
Deschizându-mi fereastra din inimă,
Să privesc o livadă de măr domnesc,
Unde ninge cu petale de flori,
Ce răspândesc parfum de primăvară.
Tu ești cea mai frumoasă poezie,
Pe care am scris-o din iubire,
Cu roua cuvintelor nerostite,
La masa destinului unde te-aștept,
Să bem o cupă de senin și frumos,
Sub bolta marelui nostru Empireu.
Tu esti mai frumoasă ca primăvara,
Ce ne așteaptă să împletim amândoi,
Legămîntul etern al iubirii,
Când stelele dimineții vor cânta,
Iar ecoul melodiei celeste,
Ne va învalui cu petale de dor.
Tu ești primăvara mea, iubito,
Ce rodește pe ramuri muguri de flori,
Iar ochii tăi blânzi, plini de lumină,
Strălucesc mai frumos ca diamantele,
Ascunse în inima pământului,
Ce sunt podoaba coroanelor regești.
Ti-am împletit cu mâinile mele,
Un mărțișor de rubin și diamant,
Iar din florile albe de cireș,
Voi face o cunună pe care,
O voi așeza în părul tău frumos
Și o voi stropi cu parfum de trandafiri.

Arad 01.03.2021

2.CASCADE DE FLORI…


Luna își scaldă razele aurii în oceane de dor,
Sub privirea blândă a diamantelor stelare,
Iar eu aș vrea să fiu valul de mare ce îți aduce,
Corabia vieții la țărmuri de pace și frumos,
Unde cuvintele tale rodesc bucuria
Și mă invaluie în parfumul lor suav,
Ce-mi pătrunde în suflet ca o binecuvântare,
Pe care o adun de pe ramurile înflorite,
Din castelul de lumină al sufletului,
Unde domnește liniștea și iubirea eternă.
Aici tu ești visul meu înflorit într-un ghiocel
Și mă bucur de privirea caldă a ochilor tăi,
De zâmbetul tău pur care mă inspiră să scriu,
Un poem pe fiecare petală a dragostei,
Înșirând în nuanțe colorate emoții trăite
Și dor de viață ce emană parfum de cuvinte,
Care îmi umplu brațele de fericire și flori,
Cascade de flori din care voi împleti o cunună,
Pe care o voi așeza pe fruntea ta căci tu ești,
Regina mea, mai frumoasă ca primăvara iubirii.

Redactor șef Camelia Boț

Mihaela Avram

Lume bolnavă

Privesc în jur cum ninge cu fulgi de-nstrăinare,
Iar albul dintre noi devine tot mai mare.
Degeaba tot cerșim un zâmbet cald pe față,
Sub măștile întinse, tot chipul nostru îngheață.

Privesc cu întristare cum plânge un ochi de dor,
Cuvintele din noi se sting ușor și mor.
Degeaba tot cerșim o viață acum normală,
Căci fără de simțire, rămâne-o viață goală!

O singură lumină mai sper să ne unească:
E rugăciunea spusă în casă, fără mască.
Lui Dumnezeu îi cerem putere să ne dea,
Dar ura dintre noi, e boala cea mai grea!

Dor de primăvară

Ai apărut din dor de primăvară
Purtând pe umeri tacerile-nghețate
Și chiar luptând cu viscolul de-afară,
Tu ai crescut în fiecare noapte.

Acum privești spre lume cu mândrie
Din albul pur se naște-o altă viață.
Ce taina porți cu tine-n sihăstrie,
De te ivești curat, de dimineață?

Eu tot nu știu cum îți păstrezi veșmântul
Peste pământul răscolit de neputință
Și de te-ntreci cu ploaia și cu vântul,
Tu știi să crești frumos, prin suferință.

Cum primăvara vine să se-nchine,
Din ochii ei mai cade căte-o stea,
Și orice floare care după tine vine,
Va naște o biruință-n lupta grea.

Redactor șef Camelia Boț