„Mai bine-aș smulge sufletul din mine” Decât să-mi spui că te-am pierdut Nu vreau să ştiu ce-i dorul după tine, Să nu mai pot gusta al tău sărut…
Mai bine stai aici tăcută lângă mine Cuvintele-ntre noi au amuțit Suspinele-mi se sting încet printre ruine Iubirea ta demult s-a rătăcit.
Mai bine te opreşti puțin din alergare N-auzi cum plânge doru-mi cu oftat? Sunt ostenit de-atâta aşteptare Căci prea departe paşii te-au purtat.
Ți-am pregătit popas de fericire Iar dacă pleci acum, vei regreta Iubirea noastră nu-i doar amintire Şi despărțirea doare, nu pleca!
4: Andreea Pîrlea ~O TREAPTĂ MAI SUS~
,,Răsare luna,-mi bate drept în față” Zâmbesc selenar. Iar mă răsfață? Surâsu-i alb e a iubirii prefață, Iar visu-mi este legănat de viață.
,,Mai bine-aș smulge sufletul din mine”, Decât să-mi fie visurile străine, Iar despărțirea sa de sine Să fie-nchisă-ntre doctrine.
E anul greu și-mi stă prins de spate, Iubind brațele-mi înaripate. Nu m-ar lăsa să plec, dar poate, Îndrăgind visul, îmi va da dreptate.
Îl iau iar de mână, pe anul cel trist Și-i arăt iubirea ce-mi este scenarist. Cu ochii închiși, ne privim decembrist, Apoi îi șoptesc că și azi rezist.
Și-aleg eu să plec pe-o treaptă mai sus, Cu sufletul său de ochiu-mi pătruns; De chemarea luminii se lasă sedus, Apoi pășește falnic către apus.
Mă privește luna cu palidul chip Și-ntoarce clepsidra în al ei nisip. La bal, noul an vrea să particip, Sub a visului sclipire arhetip.
4: Coca Mahalu ~Și bate ceasul ora de-început~
,,Răsare luna,-mi bate drept în față” Iar timpul se grăbește să încheie Anul cel vechi și-n pași plini de speranță Aprinde-n suflet rouă și scânteie.
Așa e viața, anii se perindă Unu’-îl conducem, altu’- întâmpinăm, Cu așteptări ce vrem să ne surprindă După trecut, când triști mai suspinăm.
Vremea ne cerne clipele tăcute Și-așterne praf pe vechi fotografii, Doar astrul nopții parcă stă să-asculte Șoapta ascunsă-în amintiri prea vii.
Și bate ceasul ora de-început Al unui nou periplu de-întâmplări, Caută gândul drum nestrăbătut Spre împlinirea dorului de ieri.
Floroiu Viorica ~DESPĂRȚIRE TRISTĂ~
,,Mai bine-aș smulge sufletul din mine” Decât să mă trezesc fără tine în zori, Tu ai plecat și ai luat cu tine Esența vieții mele, sus în nori.
Mi-a rămas pe retină semnul mâinii tale Care mă saluta trist, când ne-am despărțit, Se oglindea amurgul pe lacul trist din vale, Soarele se stingea, cu tine-un asfințit.
În clipa despărțirii ne priveam amândoi Cerând și dând c-un bun rămas iertarea, Că prea mult ne-am iubit și-am suferit noi doi, Se-mbrățișau în umbră, iubirea și uitarea.
,,Ah mierea buzei tale am gustat-o,” Rămasă singură, gust firul cu venin, Dragostea ta n-o uit, nici n-am uitat-o, Așteaptă-mă Emine, că la tine sus vin.
5: Felicia Percec ~Despărțirea~
„Mai bine-aș smulge sufletul din mine” Decât să știu că tu nu m-ai iubit! S-a destrămat povestea de iubire, Cenușă am, în sufletul rănit.
Mi-am zis că suntem suflete pereche, Sau poate doar m-am amăgit să cred… Am fost o floare, pusă la ureche, Dintre cele ce le-ai strâns, în buchet.
Ți-am fost un crin, în roua dimineții, Din cupa lui, setea ți-ai potolit … Parfum discret, dat pe cămașa vieții, Pe pielea ta, miros ți-am dăruit!
„De ce nu-s o floare uscată de vînt”? Să mă strivești sub pașii tăi, ușor… Înfiripată, să-ți pătrundă-n gând Pulberea mea, lăsându-te cu dor!
Dar ce păcat, sunt firavă petală, Desprinsă din floarea ce te-a-ngrijit … Purtată-n zbor, de soarta mea amară, Nicicând, tu să nu uiți…eu te-am iubit!
Mențiune:
Dalia Alina Moldovan ~MĂ OFILESC~
„Mai bine-aș smulge sufletul din mine” Să pot la tine să nu mă mai gândesc, Să șterg și clipele când era bine Și îți spuneam cât de mult eu te iubesc.
Mai bine aș dispărea de pe pământ, O viață fără tine ,ce sens are? Sunt doar o frunză rătăcită în vânt, Caut prezența ta cu disperare.
„Ah ,mierea buzei tale am gustat-o”, Iubirea m-a otrăvit a fost de-ajuns, În clipa-n care eu am sărutat-o În inimă făcându-ți loc tu ai pătruns.
Oricât aș încerca să lupt cu mintea Și vreau la fel inimii să-i poruncesc: Vreau să fiu stăpână pe ființa mea!! Dar din păcate ,doar singură vorbesc.
Va trece poate chiar o veșnicie, Viața asta și alta de-o să fie. Eu să te uit ?Ce glumă,dar nu zâmbesc. Simt cum încet,încet,eu mă ofilesc.
“Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, Să fiu rănit de misterul unei lumini stelare. Dar astăzi mi-e totuna de viața ce mi-i dată, Când nu găsesc răspunsul în zboruri inelare.
Strain îmi e și chipul ce l-am iubit odinioară, Dureri și amăgire sunt toate-n această lume. Din vidul ce-am zidit, iluzii sterpe mă doboară, Sunt umbra unui vis topit, ca lutul cel din hume.
Dacă m-ai naște, Doamne, din nou sub zare, Fă-mă o stâncă să nu simt această suferință. Să mă lovească valuri, să mă înghită marea, Să nu mai am regrete, să nu știu ce-i căință.
Mi-e dor de tine, moarte, o pulbere din cer, Nu-mi pune lauri scumpi, redă-mi repaos veșnic. Cuvântul meu, plitind prin stele, vă fie mesager, Când măcinați de temeri, să ardă ca un sfeșnic.
DUALITATE – al patrulea premiu
Cristina Migailoiu
„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, În ghemul durerii, inima mi-e înnodată! Întrebări nerostite, lent se dezmorțesc Din profunzimi, în gândurile mele încolțesc! Fi-voi eu clipa, ce-a trecut în zbor, din ‘ăst timp înşelător? Sunt eu un pumn de lut, ce pentr-o secundă, se crede o aripă de flutur, plăpândă? Cine sunt? Încotro mă-ndrept? Ce caut pe Pamânt? Sunt eu o infimă parte, din necuprinsa infinitate sau sunt ființă muritoare, ce-n abisul neantului dispare? Sunt eu negura, ce simt cum mă-nconjoară, devorându-mă precum o haină fiară? Sunt eu o scânteie divină, coborâtă din Marea Lumin sau sunt o hienă flămândă în orice moment la pândă? Sunt eu demonul veninos, ce mă ademeneşte cu glas prietenos sau sunt muzica angelică,ce-o aud cântând, în al meu suflet profund? De unde vin? Care-i a mea menire pe Pamânt? Întrebările nu-mi dau pace, nu mă lasă să trăiesc! Oricât m-aş strădui, răspunsuri nu găsesc! Spre Tine alergând, trecut-am Valea Umbrelor, Nu ştiam că-ncet, voi învăța să mor, Că suflet-mi va poposi, în Noaptea Întunecată! Ieşi-voi de aici, doar metamorfozată!
Lacrimi și gânduri rebele – al cincilea premiu Elena Coca Mahalu
,,Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită” Tăcut îți dormi somnul tată, sub o poză-acoperită De zăpada mult prea rece și-amintirea care doare, De lacrima neputinței și fumul de lumânare.
Vin și-îți pun multe-întrebări, tare repede-ai plecat Încă-aveam mare nevoie de un umăr, de un sfat, De o glumă, de un zâmbet și de chipul tău cel drag, Din poarta casei mă uit, dar tu nu m-aștepți în prag…
Ce gol ai lăsat în suflet, ce șuvoi de lacrimi grele Amintirea ta e vie, păstrată-n gânduri rebele Și în versuri mult prea triste, care-or dăinui mereu Doamne, ai grijă în ceruri, de scump și drag tatăl meu!
ROD FUNERAR – al cincilea premiu Andreea Pîrlea
,,Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, când viața părea a fi înnodată cu iubire și dor în vis călător, de mă simțeam un mitic zburător…
Credeam că moartea este doar o umbră și nici măcar nu o vedeam sumbră. Alergam pe vise copilărește, întrebând floarea dacă mă iubește.
Când adormeam în poala vieții, mă întrebam ce-or crede poeții despre viață, lume și destin și de ce moartea pare un chin…
Călcând poetul pe frunze cu dor, lumea îl crede un simplu visător care prinde versurile în brațe și le sărută ca să le-nalțe.
Nu credeam că moartea, cu ochii ei, mă va învăța cum dansul să-nchei, nici că îmi va zâmbi ștrengărește, zicând că eternitatea mă pândește.
Și am rămas cu o mirare creatoare, privind moartea ca pe o vrăjitoare care în cavalcada nocturnă îngână versul peste care este stăpână.
Libertatea divină – mențiune
Doina Sandu
,,Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare” Caut libertatea divină din lanţuri grele să mă scoată! Un înger, cunoscându-mi gândurile mă urmăreşte Şi-n lacul dorinţelor mele cu mine s-avântă!
Chiar de-i tristeţe-n jur, trăiesc ziua plătită cu nimic Umplându-mi inima şi cu frânturi de lumină. Tristă sunt când noaptea cade-n întuneric, Că-n veşmântul norilor s-acoperă bătrâna Lună.
Trăiesc în dimensiunea vieţii mele, necerînd ajutor Fiind mai mult abandonată, mai puţin iubită. Umplându-mă cu multă voinţă asemeni fluturelui în zbor Ce-n înalturi se ridică având o aripioară ruptă.
Ating făr’ să am teamă de nimica Florile ce s-ascund printre spinii cu suflet. Bobocii, îi mângâi şi lin deformându-se Îmi arată cum prin miracol, flori şi ei devin!
Încep să râd după ,,ruşinea ce-am plâns” Poposind mai mult în grădina gândurilor. Colind prin văile ce încă nu mi le-au distrus Şi-mi fac noi planuri, în faţa râzâtorilor!
Redactor, coordonator Ana Văcărășu, grup Zbor spre înălțimi
29.12.2020
PRIETENI, săptămâna aceasta revenim la concursul dedicat lui EMINESCU. TEMA acestei săptămâni se va numi DESPĂRȚIRE (de anul care e pe punctul de a se încheia, de o persoană dragă, de cine vreți dumneavoastră). REGULILE sunt cele pe care le cunoașteți deja, dar cu o mică modificare: -alegeți versul care vă place din exemplele de mai jos și folosiți-l ca prim vers al creației dumneavoastră; -din celelalte trei versuri mai puteți folosi încă unul în poem, cu acest scop am selectat versuri cu metrică similară; -mai multe creații, mai multe șanse de a ajunge în topul 5; -nu uitați să respectați întocmai versul citat și să-l încadrați în ghilimele; -atașați la poezia dumneavoastră imaginea din acest articol; -lucrările vor fi trimise de astăzi până vineri, inclusiv.
Versurile citate sunt următoarele: 1: „Mai bine-aș smulge sufletul din mine” 2: „Ah, mierea buzei tale am gustat-o” 3: „Răsare luna,-mi bate drept în față” 4: „De ce nu-s o floare uscată de vînt”.
Vă urez SUCCES și multă inspirație!
DRAGI PRIETENI!….02.01.2021 Cu bucurie și cu mult drag vă anunț câștigătorii de săptămâna aceasta a concursului dedicat lui EMINESCU. Țin să menționez că din nou au fost multe creații demne de-a sta într-un top 5, motiv pentru care avem —iarăși— câte două pe un loc. De asemenea, vin cu o observație: au intrat în concurs creații care nu au respectat întocmai regulile impuse: versul eminescian nu a fost corect reprodus, tematica nu a fost întru totul respectată sau, în unul din cazuri, lipsea titlul poeziei. Așadar, cei care nu vă regăsiți în top dar sunteți siguri de calitatea creațiilor dumneavoastră, recitiți ceea ce ați scris, vedeți unde ați greșit (eu vă mai atrag atenția asupra erorilor, dar nu-mi permite timpul mai mult) pentru a nu pune la îndoială obiectivitatea selecției câștigătorilor. Aş mai adăuga şi faptul că unele poezii chiar bune, n-au fost selectate din cauza greşelilor gramaticale.
Deci, top 5:
1: Răsare luna ~ Mihaela Moisescu ~
„Răsare luna, -mi bate drept în față” Și noaptea își aprinde felinare, Veghează dorul până dimineață, Eu mă mai pierd prin clipe curgătoare!
Îmi netezesc din ridurile vieții, Pun ordine-n noianul de trăiri Și retrăiesc dulceața tinereții Tot mângâind pe frunte amintiri!
Nu mă ia somnul dar mă simt în pace Și liniștea inundă încăperea Atâta timp am stat în viață ca pe ace Că-i timpul să ascult și eu tăcerea!
Luna mă strigă parcă din abis Și luminează slab prin gândul meu, Îmi pare că din ceruri s-a desprins Și-a coborât pe-un vis violaceu!
Am stat o noapte-ntreagă la taifas Și la fereastră-au coborât și stele Nu mai doream să-i spun un bun rămas Dar ziua se-anunța printre perdele!
-Ne vom mai întâlni când moartea mea Năpraznică și neîndurătoare Va înnopta pe-o clipă undeva Și îmi va lua și ultima suflare!
-O să te-aștept în crânguri cu verdeață La capăt de amurg și de tristețe Și vom începe-n ceruri altă viață Vom fi doar stropi de soare-n râulețe!
1: Sterian Vio ~Bobocul Macilor~
,,Ah, mierea buzei tale am gustat-o”, Din floarea ta de tei, m-am adăpat, Pe sub sprînceana mea albastră, adorato, Iar te strecori, un dor din visul ne-ncetat.
În fiecare seară, în lăsat de-amurguri, Te-aștept, răcoarea nopților fierbinți, Să te dezbrac în repetate rânduri, Boboc neînflorit, în lan de maci cuminți.
Și în orice șoaptă care mușcă noaptea, Tresari în pieptu-mi setea din fântâni, Îți sorb amorul din orice sărut, aievea, Ce-ți înflorește dragostea pe sâni.
Când clipa ne va întâlni în viață, Sprijiniți pe floarea de salcâm, Ne-om așeza pe buze iar dulceață, Sărut etern, dintr-o iubire să murim.
2: Cristina Ghindar Greuruș ~Dulceaţa gurii tale~
„Ah, mierea buzei tale am gustat-o”! Cum s-o mai uit acum, dupã mult timp? Toatã durerea-n suflet mi-ai vãrsat-o Şi-a înflorit ca-n primul anotimp.
Aş alunga tristeţea ce m-apasã Cu un sãrut ce mi-l doresc de mult Şi-aş vrea ca-n amintirea mea frumoasã, Tu sã fii cel de care sã ascult.
Pe drumul ce-am pornit spre împlinire Aş presãra doar zâmbete şi flori, M-aş strãdui s-ajung la fericire Şi-aş inventa, în curcubeu, alte culori.
Aş dizolva-n uitare tot amarul Care atâţia ani m-a chinuit Şi-aş mai gusta din buze dulci nectarul Iubirii care-n mine-a-nmugurit.
Decât sã uit tot ce-am trãit cu tine Sau dorul care-atâta m-a durut, „Mai bine-aş smulge sufletul din mine”, Mai bine aş uita cã m-am nãscut.
2: Cristina Tunsoiu ~Floare de cireș ~
,,Răsare luna,-mi bate drept în față” Sunt singur așteptând să te întorci, Că fără tine nu există viață… Lipsind acum dezastru-n cer provoci!
Doar tu știai să mă dezmierzi regește, Erai busola mea ce nu dă greș… Prins în năvod mă zbat precum un pește, Minunea mea ca floarea de cireș!
Mă simt pierdut prin recile fiorduri, Agonizând cu ultime puteri… În minte-mi sună caldele acorduri, Ale pierdutei noastre primăveri!
Chiar legea firii eu am încălcat-o, Nimic n-a mai contat, totu-i pustiu… ,,Ah, mierea buzei tale am gustat-o” Cu ochii minții astăzi te descriu!
3: Tamara Tomiris Gorincioi ~Despărțirea~
„Mai bine-aş smulge sufletul din mine”, Și inima aș arunca-o câinlor flămânzi, Decât să știu că mâine nu e mâine, Și m-ai lăsat cu ochii în oglinzi.
M-aș arunca în ape-nvolburate, Să nu mai știu de dulcea suferință. Te-aș invoca pe strune fermecate, Ca să revii, să-ți fiu a ta căință.
Mi-aș da foc în piață, ca și o vestală, Aș aștepta să mă salvezi de moarte. Să mă acoperi de trufia ca de smoală, Să mă-ncălzești de umbre-n noapte.
Iar, dacă pleci, ia-mi sufletul cu tine, Și inima ce-mi arde și bate ca nebună. Mi-e viața o răscoală și îmi sunt străine, Cuvintele rostite ce îmi aduc furtună.
Nu voi mai ști de tine-n veci de veci, Vei răsări pe cerul meu o dulce arătare. Și luna se va opri ușor pe cer, tu pleci, Iar eu rămân mereu în gând c-o-mbrățișare.
Brăduțul trioletului a fost împodobit cu foarte multe steluțe. Pe fiecare steluță se află câte un mărgăritar izvorât din sufletul fiecărui făuritor de frumos.
Fie ca sărbătorile de anul acesta să vă umple sufletul de bucurie, încredere, speranţă şi iubire, muza să vă însoțească mereu, să primiți cele mai dorite şi neaşteptate cadouri voi şi cei apropiaţi! CRĂCIUN FERICIT!
Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a șasea etape a concursuluI ,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.
Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele triolete cu care ne-ați încântat inimile!
Felicitări sincere tuturor participanților! Toate creațiile au fost minunate, dar cum e normal, a trebuit să facem un clasament în funcție de valoarea literară a acestora, deși a fost foarte greu sa le departajăm.
Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.
Topul câștigătorilor este următorul:
Locul l
Monica David ~Vad~
Sub ninsă cetină de brad Ne-am adunat să fim mai buni Să-i ridicăm pe cei ce cad Sub ninsă cetină de brad. Să facem din iubire vad Cu zâmbete de Moși Crăciuni Sub ninsă cetină de brad Ne-am adunat să fim mai buni.
Daniela Mancaș Balaiita ~Mi-au rămas in amintire~
Mi-au rămas în amintire Iernile de altădată Roi de fulgi mari în neștire Mi-au rămas în amintire Cu-o sublimă strălucire De ninsoare argintată Mi-au rămas în amintire Iernile de altădată.
Doina Moritz ~Steaua ce tainic răsare~
Steaua ce tainic răsare Își cheamă colindătorii Se aud în depărtare… Steaua ce tainic răsare Luminând albastra zare Ca să împrăștie norii, Steaua ce tainic răsare Își cheamă colindătorii!
Anca Man ~Când stea pe cer a răsărit~
Când stea pe cer a răsărit Bucurie-avea să fie, Magii la iesle au venit Când stea pe cer a răsărit. Și pruncului i-au dăruit, Aur, smirnă și tămâie, Când stea pe cer a răsărit Bucurie-avea să fie.
Cristina Ghindar Greuruș ~Bucurie~
Iatã, s-a nãscut Mesia În ziua Sfântã de Crãciun! E imensã bucuria! Iatã, s-a nãscut Mesia! Şi-a-nceput cãlãtoria, Iar anul ne va fi mai bun. Iatã, s-a nãscut Mesia În ziua Sfântã ce Crãciun!
Locul ll
Anca Man ~Colindăm~
Leru-i ler, de măr dalbe flori Răsună-n seara de Ajun, Noi colindăm până în zori Leru-i ler, de măr dalbe flori. Vestit-au magii călători ,, Fecioara naște pruncul bun! „ Leru-i ler, de măr dalbe flori Răsună-n seara de Ajun.
Monica David ~Lumină~
Din aripile zărilor Soarbe sufletul lumină Spre împăcarea umbrelor Din aripile zărilor. Pe calea depărtărilor Spre a cerului odihnă Din aripile zărilor Soarbe sufletul lumină.
Daniela Mancaș Balaiita ~Hai copile, ma colindă!~
Hai copile, mă colindă Florile dalbe leru-i ler Colea frumușel în tindă Hai copile, mă colindă Sub busuiocul din grindă Nu mai sta afară în ger Hai copile, mă colindă Florile dalbe leru-i ler!
Dalia Alina Moldovan ~Fulgi de nea~
Fulgi de nea ,veniți în grabă, Și vă asterneți pe pământ. Modelați o haină albă, Fulgi de nea,veniți în grabă. Să nu vă treacă nici prin gând, Să nu vă lăsați duși de vânt, Fulgi de nea ,veniți în grabă , Și vă așterneți pe pământ.
Locul lll
Maria Sangerean -~Nasterea~
Fulgul ce colindă lutul Sfințește ieslea Nașterii… Albește păcatul,nudul.. Fulgul ce colindă lutul ! Steaua-n apa mântuirii Scaldă Pruncul omenirii… Fulgul ce colindă lutul Sfințește ieslea Nașterii!
Este de apreciat iarăși efortul celor care ați participat cu mai multe creații, lucru care v-a multiplicat șansele de-a fi câștigători.
Țin să vă reamintesc că toate trioletele care vor fi scrise pentru a șaptea etape, trebuie postate la comentariile acestui anunț. Vă mulțumesc!
Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a cincea etape a concursuluI ,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.
Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.
Felicitări sincere tuturor participanților! Toate creațiile au fost minunate, dar cum e normal, a trebuit să facem un clasament în funcție de valoarea literară a acestora, deși a fost foarte greu sa le departajăm.
Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.
Topul câștigătorilor este următorul:
Locul l
Daniela Mancaș Balaiita -~Dorule, ce ai cu mine?~
Dorule, ce ai cu mine? Lasă-mi inima în pace! Nu mai vreau să știu de tine Dorule, ce ai cu mine? Fugi departe pe coline Că prea mult mă ții pe ace Dorule, ce ai cu mine? Lasă-mi inima în pace!
Monica David -~Cuvântul~
Lasă cuvântul la dospit Să crească în lumina lui O aripă spre infinit Lasă cuvântul la dospit . Ca din poemul plămădit Să zboare tot ce vrei să spui Lasă cuvântul la dospit Să crească în lumina lui.
Cristina Ghindar Greuruș -~Revoltă~
Nu-mi las lacrima să curgă, Sufletul să se-ntristeze, Chiar de suferinţa-i lungă Nu-mi las lacrima să curgă, Nici tristeţea să m-ajungă. Gândul să mă-nsenineze! Nu-mi las lacrima să curgă, Sufletul să se-ntristeze.
Dalia Alina Moldovan
Deschide Doamne ochii
Locul ll
Daniela Mancaș Balaiita ~Colind la poarta raiului~
Din cer senin se-aude lin Colind la poarta Raiului Înger cu glasul cristalin Din cer senin se-aude lin Și-n mâini cu dalbe flori de crin Cântând cu slavă Domnului Din cer senin se-aude lin Colind la poarta Raiului.
Cristina Ghindar Greuruș ~Așteptare~
Cu toţi aşteptăm Crăciunul Să vină cu bucurie, Iar speranţei nu-i dăm drumul. Cu toţi aşteptăm Crăciunul, Pregătim din timp Ajunul Şi zăpadă vrem să fie. Cu toţi aşteptăm Crăciunul Să vină cu bucurie.
Locul lll
Monica David ~ Crăciun~
Când de Crăciun bat clopote Vestind magia Nașterii Tresar și-n pietre suflete Când de Crăciun bat clopote. Sună undeva departe Din trâmbițe toți îngerii Când de Crăciun bat clopote Vestind magia Nașterii.
Este de apreciat iarăși efortul celor care ați participat cu mai multe creații, lucru care v-a multiplicat șansele de-a fi câștigători.
Țin să vă reamintesc că toate trioletele care vor fi scrise pentru a șasea ediție, trebuie postate la comentariile acestui anunț. Vă mulțumesc!
Redactor, coordonator Ana Văcărășu, grup Zbor spre înălțimi
15.12.2020
Bună dimineața și bun venit la o nouă etapă a concursului dedicat lui EMINESCU! Săptămâna aceasta vom continua cu aceeași temă din etapa anterioară: PE URMELE POETULUI, deoarece opera sa ne oferă o infinitate de posibilități în acest sens. Așadar, vă reamintesc regulile:
se dau 5 citate din poezia eminesciană;
alegeți unul dintre ele, cel cu care considerați că vă veți descurca mai bine și îl folosiți ca prim vers în creația dumneavoastră (fără a-l repeta în poem);
reproduceți citatul cu mare atenție, nu uitați să-l încadrați în ghilimele și nu faceți două versuri din unul singur;
vă reamintesc: mai multe creații înseamnă mai multe șanse de a urca în top;
puneți un titlu poemului dumneavoastră (săptămâna trecută a fost prezentat în concurs un poem fără titlu);
atașați la creația personală imaginea din această publicație;
lucrările se pot trimite de astăzi până vineri, inclusiv.
Versurile eminesciene citate sunt următoarele: 1: „Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită” 2: „Cu durere-adîncă marea vrea pămîntul să-l răstoarne” 3: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” 4: „Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri” 5: „Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare”.
BUN GĂSIT, dragi creatori de frumos!….19.12.2020 E vremea de cules roadele muncii depuse în slujba poeziei și în amintirea marelui EMINESCU, cel care, dacă ne luăm după unele surse, s-ar fi născut chiar pe 19 sau 20 decembrie (1849). Înainte de toate, FELICITĂRI și mii de mulțumiri tuturor pentru participare! Astăzi avem din nou (și) câte doi câștigători pe un loc, deoarece este foarte greu de stabilit un clasament când aproape toate creațiile ar merita să se regăsească în el. Așadar, topul 5 al câștigătorilor acestei etape este următorul:
1: Vio Sterian cu poemul Șipote de dor;
2: Mihaela Moisescu cu poemul Resemnare; 2: Cristina Tunsoiu cu poemul Iubirea pierdută;
3: Cristina Ghindar Greuruș cu poemul Între multe…; 3: Violeta Andrei Stoicescu cu poemul Un abur sunt;
4: Tamara Tomiris Gorincioi cu poemul Sunt umbra unui vis; 4: Cristina Mihăiloiu cu poemul Dualitate;
5: Coca Mahalu cu poemul Lacrimi și gânduri rebele; 5: Andreea Pîrlea cu poemul Rod funerar;
Mențiune: Doina Sandu cu poemul Libertatea divină.
ȘIPOTE DE DOR- VIO STERIAN -primul premiu
,,Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” Să mă cearnă cerul, ploaia printre astre, Să-mi trezească noaptea, șoapta revelată Praf de stea căzută, pe pamânturi caste. Nu credeam că boarea ce dansează clipa
Și-a sfărâmat vioara, în concertul nopții, Draga mea din visuri, ți-ai frânt iar aripa Rătăcind cu cheia de la poarta sorții.Eu în albăstreala ochilor de flăcări,
Mă topesc din ceara mărului mușcat, Sângerează macii, frânți de nepăsări, Să-ți sărute talpa, dintr-un dor uitat.Eu te-aștept oricum, floarea primăverii,
Să-ți așez pe umăr, rănile ce dor, De nu-ți știu cărarea, pașii în taina serii, Lasă-mă o șoaptă, în gândul tău să mor.
Resemnare- premiul doi de Mihaela Moisescu
„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”, Să-mi îngrop ființa între ziduri mute Și să știu, iubire, că tu niciodată N-ai avut în suflet visele pierdute!
Nu credeam să simt cum îmi plâng de milă Și mă descompun în fluide amare, În iubirea noastră visul era tihnă, Și sărutul dulce, dulce alinare!
Ai lăsat în urmă multe jurăminte, Nopțile căzute în păcate seci, Sufletul meu astăzi plânge pe morminte Unde-ai îngropat sentimente reci!
Mi-ai promis oceanul de lumină albastră, Cerul să ne poarte prin senine seri, Nu credeam să simt că iubirea noastră Se sfârșea fatidic între renunțări.
Dar te-au prins de mână alte împliniri, Voci din emisfere mult necunoscute, Și te-ai dus, iubire, lăsând amintiri, Inima mea blândă și iubiri căzute!
Nu credeam vreodată să rămân cu vântul, El să mă îngâne și să-mi plângă frunze, Să ascult de noapte, să sărut pământul, Dumnezeu să-mi lase cântecul pe buze!
Să doinesc tristețea, să scriu vers pe șoapte, Să învăț să mor, să respir angoase, Să te plâng, iubire, rătăcind în noapte Să-ți recit cu patos versuri prea frumoase!
Nimeni, însă, nu e să-mi asculte dorul, Stelele și ele își sărută luna, Eu mă las în neguri să mă prindă golul, De trăiesc sau mor chiar îmi e totuna!
Iubirea pierdută -premiul doi
Cristina Tunsoiu
,,Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare” S-a pierdut iubirea noastră, a pierit a ei candoare… S-a împrăștiat parfumul florilor de tei suave, Dar a mai rămas doar unul, cel al toamnelor bolnave …
Numai când privesc aleea, care-ți adora prezența, Îmi renaște iar ideea, și mă macină absența… Numai tu dulce minune, cu ochi negri, două mure, Ai putut a mă seduce, și-a mea inimă să urle..
Ai știut să mă învălui cu o ceață arămie, Am putut să mă destăinui, c-o imensă bucurie… Dar mi te-a furat pădurea, și te-a transformat în frunze, Eu am hoinărit aiurea, după nurii altor muze!
De-nchid ochii-n pragul serii, ascultând a lumii șoapte, Simt profund gustul durerii și pumnalu- nfipt în spate… Am căzut, mă doare trupul, iar tu nu mai ai culoare M-am întors acum în lutul sângeriu… iubirea moare!
Între multe-premiul trei
Cristina Ghindar Greuruș
„Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare”, A trecut atâta vreme şi atâta nepăsare, Au trecut atâtea clipe ce-au lăsat în urma lor Visuri ce-s neîmplinite şi tristeţe şi mult dor.
Între pagini ce-au fost scrise cu iubire sau cu ură, Mai găsim, dacă ne zbatem, frumuseţe şi căldură, Mai găsim o vorbă bună, un cuvânt de-ncurajare, Chiar dacă se mai strecoară câte-o vorbă care doare.
Între-atâtea sentimente ce ne-ntorc viaţa pe dos, Sigur mai există unul să ne fie de folos, Sigur mai există clipe c-e ne fac să mai zâmbim Şi îndemnul că e cazul, mult mai mult să ne iubim.
Între multe adevăruri care încă nu s-au spus, Mai găsim, astăzi, puterea să privim umili în sus, Mai găsim o adiere să ne mângâie în timp Şi voinţa să ne naştem anotimp după-anotimp.
Un abur sunt-premiul trei
Violeta Andrei Stoicescu
„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” Viața trece iute, doar un abur sunt, Şi cuprins aici, în a vremii roată, Timpul cerne clipe dinspre cer mărunt.
Sunt un călător printre ani si vise Amintiri plecate-mi hoinăresc în gând Se grăbesc spre seară zilele ucise Clipa suspendată se topeşte-n vânt.
Şi din necuprins se aud ecouri Sunt o adiere, doar un abur sunt Dinspre ieri răsună tainice acorduri Iar în piept îmi arde-un dor cărunt.
Parc-aş vrea să zbor, să m-avânt departe Din nemărginire să îmi țes veşmânt Dar încătuşat rătăcesc în noapte Abur trecător sunt pe acest pământ…
Bună ziua, tuturor! Astăzi vă voi aduce la cunoștință rezultatele concursului duminical de ieri 27-12-20. Astfel, pe primul loc se situează, dna Elena Coca Mahalu, cu poezia:
Te bucură, poete!
Un strigăt spre lumină, e versul de-început Din inimă poetul l-a scris și a crezut În literele dragi ce-alcătuiau cuvântul Când văl întunecat i-acoperea avântul.
Convingere că poate, dorință și putere I-au trebuit să afle ale rimei mistere, A-împărtășit cu lumea marea realizare Ce-i dăruia speranță, respect și largi hotare.
Dar cel mai important în a sa afirmare E dorul de cuvânt, lungul zbor către soare, Te bucură, poete, de versul tău țesut Din lacrimi și iubire, din sufletul tău brut
Și urcă-l spre lumină, să umple poezia Când visurile nopții adâncesc fantezia Cu mintea trează-n timp, curgă slova-n caiete Va dăinui prin veacuri, te bucură, poete!
Pe locul doi, dna Mihaela Moisescu, cu poezia: Dorințe de Mihaela Moisescu
Tu vrei un ZBOR spre înălțimi, spre inimi blânde și SPERANȚĂ, Să dăruiești cum heruvimi ne dăruiesc preatoleranță, Tu vrei LUMINĂ îmbrăcată în armonie și culori, De o credință adjudecată și delicat hrănind mici flori!
Eu vreau RESPECT și cântec tandru, un recital în cer, un STRIGĂT, De-atâta timp aștept, sihastru, să simt prin ochii mei un freamăt. Mai vreau în noi REALIZARE, iubire care ne colindă, CONVINGERE că cel ce n-are o să primească-un loc izbândă!
Tu vrei un ÎNCEPUT de soartă, un vis în lume IMPORTANT, În care omenirea toată să își dorească-un țel vibrant, Eu vreau doar mâini cu mângâieri, prea însemnate în iubire, Ce să ne-adoarmă în visări și să ne-aducă dăruire!
Mai am o singură DORINȚĂ, cum are un pământ uscat, O ploaie de recunoștință pentru un neam ce a-ndurat Atâtea vrăjmășii spre sine, atâta colb pe a sa viață, Să simt un Dumnezeu cum vine și ne salută c-o povață!
Pe locul trei, dna Doina Moritz, cu poezia: Cu dalta sufletului eu cioplesc…
Cu dalta sufletului eu cioplesc Strigăt de lumină peste zare, O dorință, un zbor ce se-mpletesc, Fi-va poate o realizare
Sau poate-un început de nouă zi, Convingere că viața-i frumoasă, Voi dăltui în clipele târzii Gândului cel bun, o nouă casă!
Speranță și respect cu dalta mea, Vor fi cioplite iar și iar, mereu, În cele patru zări le-oi semăna, Lumii întregi să nu-i mai fie greu.
Important e să avem dorință De-a alunga tot răul dintre noi, Și s-avem în suflete credință De-a merge înainte, nu-napoi!
O să cioplesc tot binele acum Și-o să-l dăruiesc la fiecare… Durerea lumii se va face scrum, Numai prin iubire și iertare.
Te-aștept să vii la un pahar cu vin, Să te îmbraci cu vise și tăceri, Să ascultăm ninsorile ce vin, Să îți pictez pe suflet mângâieri.
Iubito, te aștept pe înnoptat Să te ascunzi de ochi iscoditori, Ispită ești, ce-ndeamnă la păcat, Beție de arome și culori.
Dansează flăcări vii în șemineu, În ochii tăi luceferi se aprind, Tu stai cu capul pe umărul meu, Cu ochii-nchişi, în brațe te cuprind
Și te sărut pe fruntea-ngândurată, Pe buzele cu gust de Cabernet, Tu torci ca o felină alintată Iar timpul parcă trece mai încet.
Pătrunde raza lunii prin fereastră, Ne desenează umbre în odaie, Iubito, asta este noaptea noastră, Să mă-nveleşti cu pletele bălaie.
Să adormim în noaptea cea de iarnă, E somnul lin ca zborul unor fluturi, În vis ninsorile or să se cearnă, Poverile din gânduri să le scuturi. 15. 12.2020
Zbor spre înălțimi 