Zbor spre înălțimi

Leagănul copilăriei

Mi-am lăsat copilăria
În zăvoi, pe iarba deasă,
Lăngă piatra cea bătrână
Care ascuțea o coasă…
Mi-am lăsat copilăria
Lăngă ciutura fântânii,
Oglindindu-se în apa
Ce îmi răcorea străbunii!
Mi-am lăsat copilăria
Peste dealuri în vâlcea,
Lângă vechea brutărie
Care păine îmi cocea!
Mi-am lăsat copilăria
Sa alerge pe câmpie,
Să culeagă albăstrele
Să bea mustul stors din vie!
Mi-am lăsat copilăria
Să-și facă din vise, leagăn…
Să își construiască drumul
Dormind pe pământul reavăn

Clipa de noroc

Erai în rochie de foc
În noaptea de tăciune
Iar eu, o clipă de noroc
Cerând cu rugăciune

Asupra gurii tale drept
De fluture pe floare,
Tu mi-ai făcut un semn s-aştept
Alt răsărit de soare.

Dar mâna ta, când m-ai împins
Părea cu îndoială
Şi-n palme mâna ţi-am cuprins,
Dorinţă cu sfială.

În piept la mine se-mpleteau,
Tu-nţelegeai și ochii,
De ochii mei lipiţi, râdeau,
Iar roşul lungii rochii.

Făcuse trupul tău de jar
Şi flăcări m-au cuprins,
Şi aş fi ars cu totul, dar,
Brusc, m-am trezit din vis…

Stătea-ntre noi un fel de gard
Eu noapte şi tu foc…
Revino-n visu-n care ard
Cu clipa de noroc…
19 septembrie 2020

Album FRÂNTURI DE GÂNDURI -file de poveste

              Mi-e toamnă și mi-e vânt 

E toamna-n care clipa
își odihnește-aripa
într-un cuvânt de plumb

E toamna-n care secundele ,
ca ramurile-n vânt
se desfrunzesc și plâng .

E anotimpul gri
pe străzile pustii
când număr stropi de ploi …

În tonuri ruginii
din calendar cad foi
și-mi lasă iară pomii goi .

Mi-e toamnă desfrunzit de tine !
E ceață , plouă și îmi vine
s-adun un stol de fluturi între noi .

Îmi ning petale crini pe tâmple
și-n toamnă gri acopăr riduri de pe frunte,
în care, albi pescaruși penele-și scutur .

E toamna clipei tale
și trec secundele agale,
haotice , confuze…

Se-ngrămădesc cuvintele în verbe ,
în templul neputinței dând bătălii acerbe,
în umbră , cu șoaptele difuze .

Ți-nghesui orele în cenușiu amurg
și rouă plămădești în iriși care curg
de noi , a toamnă-ți fără frunze !

Sunt reci consoanele-n cuvănt …
Prin pomii mei cu crengile-n pământ
mi-e toamnă plumburie și mi-e vânt !

Sunt multe șoaptele nespuse
și fluturii au aripile smulse…
Și zborul lor în noi s-a frânt
…mi-e toamnă și mi-e vânt !

                            Nely Vieru
                           20.09.2019.

Discret

Te-aş vindeca de mine şi de noi,
Te-aş vindeca de tristele nevoi,
Ți-aş pune fericirea-ntr-un pahar
Şi ți-aş servi-o noaptea într-un bar
Fără să ştii cine sunt eu măcar…

Va bate ceasul trist într-un perete,
Tu vei privi paharul gol, cu sete
Şi nu vei şti c-a ta singurătate
Sunt ochii mei, sub pletele lăsate,
Sunt ochii tăi ce nu le stiu pe toate!

Ți-aş pune-n grabă stele-n buzunar
Să-ți fie-n noaptea vieții felinar,
Hrănindu-te c-o urmă de regret…
Te-aş trece ca dator într-un caiet,
Ți-aş mângâia obrazul fin, discret!

Tu, rezemat de masa lustruită,
Lângă fereastra rece, aburită,
Îmi vei opri în palmă mâna fină…
Ai să te-ntrebi uimit, cine-i de vină
Privirea mea sau poate luna plină,

Sau poate fumul greu dintr-o țigară…
De ce îmi e atingerea uşoară
Si buzele aprinse ca un foc,
De ce te simți captiv ca într-un joc,
De ce nu poți să evadezi deloc…

De ce ți-e pasul parcă tot mai greu
Şi te întoarce-n calea mea mereu,
De ce mă simți în suflet ca un jar
Învăluind trecutul cel amar?
Eu am să-ți torn iubire în pahar…
Gabriela Ryelle Panait

Autor, Doina Moritz

Amintirea unei mame

Era-n călcâi ca pruna cea uscată
Și șchiopătând prin ploaie lăcrima.
O mamă cu privirea aplecată,
La Dumnezeu din suflet se ruga:

-Privește Doamne, anii mei s-au scurs
Și-s pustnică în casa mea pustie…
Am doi copii, dar timpul i-a ascuns
Și viața-mi pare crudă și târzie.

Of, cât aș da să-i văd în prag de zor,
Purtând cămașa albă de la nuntă;
Să știu că s-a-nsurat al meu fecior,
Iar celălalt la treburi îl ajută!

Să-i văd pe amândoi ca doi bujori,
Ce-au înflorit tot în aceeași oală,
Purtând cu ei și un buchet de flori,
Pentru cea care i-au ținut în poală.

Aș vrea să știu că ei sunt fericiți
Și se gândesc din când în când la mine…
Copiilor, ar trebui să știți,
C-o mamă-și dă și colțul ei de pâine.

Nimic nu e mai greu de suportat,
Ca inima ce dorul o străpunge.
O mamă are sufletul curat,
Iubiți-o, că de mâine o veți plânge!

Georgian Ionut Zamfira

Nu rătăci printre cuvinte

Dacă te iubesc? Nu mă-ntreba.
Ce rost au zeci de întrebări,
Când îți răspunde inima
Bătând intens mai mult ca ieri!
Îți place să-mi descoși din gânduri
Surâzând ca un copil,
Necitind ce-am pus pe rânduri
Într-o noapte de april.
Îți amintești, cânta iubirea
Prin florile de liliac,
Iar tu cerșind timid privirea,
Voiai în petale să te-mbrac.
Dar a trecut uite și vara!
Pe-alea toamnei rătăcim
Când din eter se lasă seara
Ascultând un cânt sublim
Ce se aude-n depărtări,
Parcă voind să ne invite,
La un tango, la adorări!
Și iarăși îmi revin în minte,
Aceleași calde amintiri
Când daruri îmi făceai cuminte,
Dorind să fim de-a pururi miri.
Și ce frumos era odată!
Și ce miraj purtam în noi!
Nu te-ntrist, privește, iată,
Farmecul toamnei e în toi!

Periplu
*
de Anatol Covalli
*
Sunt cel ce sunt şi totuşi uneori
nu ştiu de-i noapte-n mine sau sunt zori
şi dacă-ncerc să aflu, mă scufund
întotdeauna-n ne-nţeles afund.
*
Ştiu doar că vin ca să mă-ntorc. Atât.
Şi nu îmi pasă cum şi când şi cât.
Vremea în vremuri s-a topit din plin
plound, ningând şi când era senin.
*
Aşa a fost să fie. Mi-a fost scris
să fiu snopit de propriul meu vis
şi nava-n care încă comori port
să se scufunde-n al uitării port.
*
De ce aproape totu-a fost eres
şi pentru mine e de ne-nţeles ?
Atâta ştiu, că-ntruna m-a durut
sfârşitul încâlcit în început.
*
Acest destin anapoda, pe dos,
neverosimil, aspru şi colţos
mi-a fost vârât în suflet dinadins,
ştiindu-se că nu va fi respins.
*
Că-am fost sau că n-am fost nu vreau să ştiu
atâta timp cât încă mai sunt viu
şi stranii corbi mă ciugulesc când sui
spre ce n-am vrut să fie, spre ce nu-i.