Zbor spre înălțimi

Aripi de toamnă

A ruginit iar frunza pe alei,
Și-am îmblînzit pe tâmplă înc-o toamnă,
Par fluturii mai somnoroși și grei,
E frig… și poate s-au retras să doarmă.

Și cerul s-a-nnorat, și dă să plouă,
Pe frunzele ce freamătă uscate,
Ce stau cuprinse, două câte două,
Ca pregătind un zbor spre libertate.

Vor trece și-alte toamne capricioase,
Din an în an, ce timpul le-o aduce,
Peste alt rând de frunze mai vântoase,
Să-și urce învierile pe cruce.

Se face frig, iar fluturii sunt ghem,
Predestinați să-nfrunte altă karmă,
Te-aud și-acum sub pașii care gem,
Sub greutatea ploilor de toamnă.

S-au ridicat iar frunzele vâlvoi,
Ne bate vântul porțile cetății,
Tu nu auzi? Ies fluturii din noi,
Suind în zbor spre toamna libertății.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

două secunde (1)

mai stau și eu două secunde,
apoi încep să te iubesc,
în palmă lacrimi să zdrobesc,
să văd pe unde m-oi ascunde.

îmi caut loc de o smințire,
obrazul fin pentru sărut
sau dorul dac-a apărut
și-n locul lui o amintire.

ți-am dat cămașa mea de gală,
i-am pus și zâmbet la rever,
încărunțit, poate sever,
doar ești Alteța mea regală.

mă bucur să-ți dedic cuvinte,
să-ți scriu pe palele de vânt,
să vină îngeri pe pământ,
și să te-nvețe din cuminte.

întreabă-mă de lumea bună,
dă-mi ce dorești și-un pic mai mult,
în tihnă glasul să-ți ascult
și de mă bat, tu mă răzbună!

doar dragostea mă mai pătrunde,
ne vom iubi și-n alte vieți
și-n alte lumi, fără pereți,
de mă mai lași două secunde.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Pe axa timpului...

Azi e târziu sau poate prea devreme,
Să înţeleg că timpu’ nu stă-n loc…
Secunda în clepsidră parcă geme,
N-ar vrea să scape dramul de noroc!

Azi e târziu sau poate prea devreme,
Să mă împac cu rest de primăveri…
Mă-mpiedic la tot pasul în dileme,
Să înţeleg că mâine nu e ieri!

Azi e târziu sau poate prea devreme,
Pe axa timpului să mai colind…
Mai am de rezolvat multe probleme,
Secundele din zbor vreau să le prind!

Azi e târziu sau poate prea devreme,
Să mă împac cu gândul că mai cazi…
Mă prinde timpul uneori în scheme,
Să înţeleg că mâine nu e azi!

Azi e târziu sau poate prea devreme,
Cu semenii din jur, mai bine tac…
Chiar dacă-s corigenţi la multe teme,
Să mă mai cert, n-am timp să mă împac!

Azi e târziu sau poate prea devreme,
Să îmi repet, că uneori mai mori…
Şi-acum aud secunda cum mai geme,
Chiar nu renunţă la ai vieţii zori!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

TOAMNĂ TÂRZIE

Se împuținează umbra mea
ca o apă,
în care ne spălăm mâinile ,
rând pe rând,
ca pe niște păcate ascunse,
cerem pâinea și vinul ,
corzile de mesteacăn,
peste frunzele galbene
tremurând .

De la un capăt la altul,
ne umplem gândurile
cu uleiul de mir și iubire
și, fiecare, ducem pe umeri
crucea celuilalt,
precum soldații
numărați din doi în doi,
până la contopire…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Plagiat la dragoste

,,Dacă unul și cu unul nu mai vor să facă doi”
Este pentru că iubirea e-n pubela de gunoi:
Fără ea speranța lumii stă ascunsă ‘ntr-un taifun,
Plin de boli și de războaie, și în sărutări de tun.

Lacrima și sărăcia este tot ce-a mai rămas
Pe pământul plin de patimi și de rugăciune ras.
Ne-ntrebăm clipă de clipă, ce s-a întâmplat cu noi,
Și chiar dacă simțim frică, dăm în semeni cu noroi.

Verdele-a plecat de-o vreme, transformându-se în fum
Florile sunt tot mai rare și nu prea mai au parfum,
Am pierdut și ghioceii, rar îi mai vedem în drum,
Bunătatea-i de paradă, visele prea des sunt scrum.

Să vorbim de anotimpuri e un lucru complicat
Că-n aceste timpuri tulburi, chiar și iarna a clacat
Tot ce-am spus e printre rânduri și de-l veți putea găsi
Algoritmul va fi simplu dacă nu-l veți părăsi

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

EU N- AM PUTUT RĂMÂNE, TU N- AI PUTUT SĂ PLECI…

De n- am putut să – ți fiu secundă cu sânul fantomatic
Și nici în post  duminici în căutarea iernii,
Poate  ți- am fost doar ploaia cu  susur  lung, acvatic
Căzând cu stropi de lacrimi pe praguri de vecernii.

De nu ți- am fost psaltire într- un altar de ceară
Nici drum printre biserici n- am cutezat să- ți fiu,
Să- ți desenez trei îngeri stingheri  la drum de seară,
Să- ți umple veșnicia  din ceru- ți cenușiu.

Aș fi- ncercat, probabil, un colț de galaxie,
Să mă strecor prin umbre  ca vântul prin poteci,
Dar stelele- s bolnave și luminează- n vrie
Eu, n- am putut rămâne, tu, n- ai putut să pleci…

Poate- am putut o vară în toamna ce se- amână
Să- ți fiu, cerneala udă cu  răsuciri de – apus
Și cad bucăți de vară din litere de mână,
Tăceri dintr- o poveste ce încă nu s-a spus.
…
E încă dimineață- n cămașa ta de vise,
Rămâi între biserici cu ușile  închise.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Clipe
versuri Dan N. Minoiu

Când noaptea coboară părerile pleacă
Cu-n gând de izvor ce-a fugit şi-o să treacă
Şi visul se-ntoarce cu ochi odihnit
Dându-mi iar puterea de nou asfinţit.

Ce frumos e timpul nopţilor de drum
Când te chem sihastru în grămezi de scrum
Şi câtă putere ţipă-n absolut
Când te-aştept în clipe care m-au durut.

Te blestem să-ţi fie gândul preacurat
Căci te-am vrut cu şansa de a te fi iertat
Şi în dimineaţă n-am să rog să pleci
Parcurgându-mi clipa viselor prea reci.
…………………………………..
Şansa noastră este, dusă-n ideal
Şi te-aştept, străino, pe-un turnir de val.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Plouă

E trist
Când plouă peste copaci,
Dar mai trist este când
Ne plouă în suflet,
Când durerea își face loc
Și se cuibărește
Într-un colț din ființa noastră,
Fără să ceară permisiune,
Fără să pună întrebări.

E trist
Când picăturile de ploaie
Se prind într-un dans de toamnă,
Dar mai trist este
Când lacrimile se prind
Într-un dans al durerii,
Fără să știm dacă
Ne cheamă sau ne roagă
Să rămânem
Cu noi înșine,
Să acceptăm ploaia.

Nu e chiar atât de trist,
Când picăturile de ploaie,
Aleargă spre pământ,
Spre noi,
Vrând să ne îmbrățișeze.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

„𝘕𝘶 𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵𝘢̆ 𝘥𝘳𝘢𝘨𝘰𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘢̆ 𝘳𝘦𝘻𝘪𝘴𝘵𝘦 𝘭𝘶𝘤𝘪𝘥𝘪𝘵𝘢̆𝘵̧𝘪𝘪. 𝘋𝘦 î𝘯𝘥𝘢𝘵𝘢̆ 𝘤𝘦 î𝘯𝘤𝘦𝘱𝘪 𝘴𝘢̆ î𝘯𝘵̧𝘦𝘭𝘦𝘨𝘪 𝘱𝘳𝘦𝘢 𝘮𝘶𝘭𝘵, î𝘵̧𝘪 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘦 𝘰𝘳𝘪𝘤𝘦 𝘤𝘩𝘦𝘧 𝘥𝘦 𝘢 𝘪𝘶𝘣𝘪. 𝘓𝘶𝘤𝘪𝘥𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘰 𝘴𝘪𝘯𝘶𝘤𝘪𝘥𝘦𝘳𝘦 𝘭𝘦𝘯𝘵𝘢̆; 𝘦𝘢 𝘯𝘶 𝘶𝘤𝘪𝘥𝘦 𝘵𝘳𝘶𝘱𝘶𝘭, 𝘤𝘪 𝘧𝘢𝘳𝘮𝘦𝘤𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪𝘭𝘰𝘳. 𝘍𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘢𝘴 𝘧𝘢̆𝘤𝘶𝘵 𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘢𝘥𝘦𝘷𝘢̆𝘳 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘶𝘯 𝘱𝘢𝘴 𝘧𝘢̆𝘤𝘶𝘵 𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘮𝘰𝘢𝘳𝘵𝘦𝘢 𝘪𝘭𝘶𝘻𝘪𝘦𝘪, 𝘪𝘢𝘳 𝘰𝘮𝘶𝘭 𝘯𝘶 𝘵𝘳𝘢̆𝘪𝘦𝘴̧𝘵𝘦 𝘥𝘦𝘤𝘢̂𝘵 𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘪𝘭𝘶𝘻𝘪𝘪.”
Emil Cioran

ILUZIE POSTUMĂ

Spunea Cioran despre luciditate
Că e o sinucidere în șoaptă…
(Și tindem deseori să-i dăm dreptate)
Jocul vieții, logic, nu așteaptă!

Când trupul tot, golit de sentimente
Spune „adio” dragostei divine,
Conștiincios sărim peste momente
Și mor iluzii, se sfârșesc în vine…

Un pas spre adevăr ucide muza
Poemelor ce rândul își așteaptă,
În farmecul iubirii curge spuza
Peste gândirea castă și nedreaptă.

Incompatibilă e cu visarea
O claritate oglindită-n toate
Deschide ochii și privește marea,
Dă inimii un strop de libertate!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

TOAMNA DIN FEREASTRĂ

Toamnă cu ferestrele deschise
Ce-mi faci semne de după perdele,
Te presimt așa cum te citise
Ochiu-mi orb de după cețuri grele.

Mi-ai trimis azi-noapte la fereastră
Paseri-lăutari și-un stol de stele
Și cu ele paserea măiastră
Ce-mi căzu, răpusă de zăbrele.

Nu știi tu că oarbă mi-i odaia?
Prin ferești nici visul nu pătrunde
Și pe casă țipă cucuvaia,
Are cuib sub streșinile-mi scunde.

Nu-mi trimite pe cea înnoptată,
Lumânarea lunii mi-ai aprins…
Lasă-mă! Mai stau la mama, fată
Ca întâia zi în care-a nins.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț