Zbor spre înălțimi

VIAȚA PE CARE ȘI-O DOREA

De ce încă prețuiești vise rupte
așchii libere care încă mai dor
mintea și sufletul uită lacrimile
din ochii mei triști în toate aceste seri.
Nu auzi: briza vântului a revenit
mângâierea lui nu va fi niciodată o iluzie
încredințează-ți visele tale, ea va fi fericită
vei avea zile minunate și multe emoții.
Vei descoperi cum este viața totul luminat
dintr-un soare cald care îți mângâie fața
despre care credeai că a dispărut pentru totdeauna
pentru că erai orb și plin de amărăciune.
O viață atât de frumoasă trăită doar în vise
el va veni spre tine deschizându-și brațele
îi vei simți mirosul, își va lăsa amprenta
nu vei mai găsi nici o urmă a rănilor tale.
Vei auzi o voce clară care îți vorbește încet
o bătaie în piept care te va înnebuni
începe-ți alergarea, mână în mână
pare să atingă cerul înainte de a muri.
Este viața ta, cea pe care ti-ai dorit-o
noua iubire la care ai visat
toate chinurile trec
bucură-te de tot acest extaz și așa să fie.
Nu va mai fi un drum întunecat
o fereastră niciodată luminată
o amintire care doare inima
mangaieri sincere pe care le poti fura.
Nu vei mai vărsa lacrimi amare
pe pernă înainte de culcare
ușa nu se va deschide noaptea
nu te va lăsa niciodată în alt pat.
O viață atât de frumoasă trăită doar în vise
…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ce-am sperat și ce-am primit?

Sunt țipătul clipei pierdute în lava,
Eruptă-n războiul aprins de guverne,
Când văd că din țară rămâne epava,
A tot ce-am crezut că sunt glorii eterne.

Se zbate în haos și tremură glia,
De-atâta trădare, de-atâtea minciuni,
Văzând cum se taie-n fâșii România,
Și cum un popor tot așteaptă minuni.

Furați și frustrați de orice speranță,
Spre ziua de mâine privesc speriați,
Gândind la scumpiri și la marea creanță,
La care trei sferturi vor fi condamnați.

Opriți genocidul! Opriți nebunia!
Opriți mascarada în care trăim,
Și nu mai fardați cu-amăgiri agonia,
În timp ce ne dați să sorbim doar venin!

Am obosit de a voastră ‘ Iubire’
Cu ea ne-ați tot stors de păduri și câmpii,
Pe care românii le-aveau moștenire,
Iar azi nu mai au decât lanuri pustii.

Și cât să mai plângem pierdutele steme?
Și cât să-mpărțim un salariu mizer?
Când voi huzuriți și ne spuneți alene:
Că cel vinovat e un fost minister

Sunteți deopotrivă și vreți doar puterea,
Lozinca, vom face-i ceva expirat:
Oooo! Dacă-ați bea doar o clipă din fierea
Pe care ne-ați dat-o deși v-am votat.

Rușine, rușine…! La toți să vă fie,
Partide, guverne și chiar președinți,
Cu riscul de-a arde în flăcări de vie,
O ură de moarte mă scoate din minți!..

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Bate vântul…

Bate vântul dinspre toamnă,
Semn c-a mai trecut o vară…
Nisipul clepsidra-şi toarnă
Şi n-o face prima oară!

Ne măsoară timpul viaţa…
Verile-au trecut de-a rândul,
Se scurtează dimineaţa
Şi rămâi frate cu gândul!

Parcă-i ieri când erai tânăr
Şi timpu-ţi stătea în faţă,
Greutăţi n-aveai pe umăr
Drag ţi -era în dimineață!

Şi -acum ţi-este dragă viaţa,
Visezi aripi să îţi crească…
Dar riduri brăzdează fața
Trupul dă să-mbătrânească!

Prin câte-a trecut săracul,
De-ar putea să povestească…
Ţi-e şi milă de el dragul,
De unde aripi să-i crească?

Şi cu toate astea frate
Luptă-te cât poţi cu viaţa,
Ia-ţi şi tu o libertate
Dragă-ţi fie dimineaţa!

Prinde-te de ce îţi place…
Poate că te-atrage versul
Când n-ai tristeţii ce-i face,
Explorează-i universul!

Şi de n-ai scris niciodată,
Să începi acum a scrie…
Să nu ai prejudecată,
Treci şi scrie poezie!

Şi de-ţi bate vântul toamnei,
Tu să sorbi clipe din viață
Şi la alţii picuri toarnă,
Bucură-i în dimineață!

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Matematică

Știi, dintre toate ecuațiile a căror soluție era previzibilă
Niciuna nu are mai multe necunoscute, nedescifrabile
Decât ecuația materială a vieții. Compromisuri,
Adunări, scăderi, variante variabile și acelea
Niciodată sume egale, mereu dă cu diferență
Și resturi rămase doar rest, undeva după o virgulă
Mereu prezentă. Mereu interpusă între exactitatea
Calculului și rezultatul de după un egal neegal.
Doar paralelele rămân mereu paralele, niciodată
Decise spre o intersecție viabilă, nedorind să sfideze
Legile nescrise ale absolutului matematic, distant.
Nici măcar congruența nu mai e utilă de demonstrat.
Doar parabolele se încăpățânează să dezvolte funcții
Insensibile la valorile date lui x, incompatibile cu y.
Rezolvarea? Un puzzle întortocheat, cu piese lipsă
Fără înmulțiri controlate, produs egalat doar
De renunțări la împărțiri ale căror câturi să dea cu rest.
Nu îmi rămâne decât să dau foc cărții de matematică,
Creatoare de ecuații imposibile, fără rezolvări reale,
Și să oblig paralelele, să facă un ocol. Pentru o vreme.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Voi pleca

Într-o zi voi pleca, să nu pui întrebări,
Las tăcerea la poartă, cu-ndoieli și chemări…
Nu vei ști că în suflet ți-am făcut un altar,
La plecare, las brazii să înalțe hotar

Între lumea de vise, unde mi te chemam
Și poteca pe care bolovani sfărâmam…
Tu îmi ești dor și stâncă, mi-ești albastru și zbor,
Eu îți sunt o nălucă, tu îmi ești vânător.

Într-o zi voi pleca, iau cu mine iubirea
Ce ți-a fost dăruită, să îi plângi nenuntirea…
Voi lăsa flori albastre să îți râdă-n privire,
Două stele să-ți fie ,pe-o chemare, strivire.

De mă cauți în zarea unde macii fac nuntă,
Vei găsi doar o umbră, ce tăcerea o-nfruntă,
Voi pleca în amurg, când bat clopote-n cer,
Voi lăsa doar o lună învelită-n mister.

Te-am iubit îngeresc, fără patimi și stele,
M-ai iubit pământean, ca un dans printre iele.
Voi divide în două, voi jertfi o iubire,
Voi lua flori de măr, voi lăsa mistuire…

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În cochilie

Poate ca este timpul să plec de lângă voi
Nopți fără de odihnă și zile de coșmar,
Dar voi sfinții-n țărână tot ce mi-ați dat în dar
Chiar dacă sub povara scrâșnită mă-nconvoi…

Poate ca este timpul să vă abandonez,
Dar mult prea mult din spirit cu voi am risipit
Și-am asudat veșmântul ce-n schimb mi-ați oferit,
Să nu-l mai pot desprinde când încă sângerez!

Căci ați fost voi și spinii ce mi-au crescut în păr,
Și rânduirea sacră de Dumnezeu lăsată…
Dar ce-am trăit aievea aș mai trăi odată,
O frângere deplină în duh și adevăr!

Poate ca este timpul sa fug din ce mă doare,
Cu-aripile desprinse de sub cenușa lor…
Sa zbor cat mai albastru când zborurile mor,
Acolo unde râul se odihnește-n mare!

Dar voi iubi iubire,trăind pe datorie,
Strângând în palma cioburi de foc și de cristal,
Ca să renasc din valul rostogolit la mal,
Un bob, un fir de aur ascuns în cochilie…

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

PLECAREA TA TÂRZIE
.
Lăsați-mă o clipă în pragul neuitării
să pot privi în urmă la tot ce-a mai rămas
din toamna-ntârziată ce alunga cocorii
și ne punea dileme în acele de ceas.
Pendulele rebele măsoară alte ore,
mai lungi decât acelea pe care le-ai lăsat
să curgă îmbrăcate în renunțări majore,
așcunse cu migală sub umbre de păcat.
.
Plecarea ta târzie pe-o neștiută cale,
deschisă fără veste de cârdul de cocori,
lăsa ca amintire doar vechile-ți escale
ce-mi aduceau în suflet tornade de fiori,
cu amăgiri amare și tragice secrete
ajunse nechemate, pe drumul cunoscut,
să-mi reașeze-n cuget noianul de regrete
jucate la ruletă pe-o miză de-mprumut.
.
Mă roade suferința în nopțile cu lună,
iar neuitarea cruntă mă bântuie din greu,
când clipele fugare se reîntorc să-mi spună
că-n visurile mele vei reveni mereu.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eruptive

Afară plouă, plouă-ntruna
Și norii grei se zbenguie-n văzduh,
Se-ascunde între ceruri luna
Și plâng și râd, mi-i frig și tremur: Bruh!

Afară-i gri și orizontul strâmt,
Se strânge viața sub un clopot;
În inimă un freamăt lin mai simt
Și curg în sacadat și ropot.

Iar cerul mai coboar-o treaptă,
Eu urc, cu fiecare gând, un ram,
Se-aude-un croncănit de faptă,
O doină-n rădăcini si-un dor mai am!

Să ies din crucea miilor de ani
În fiece mărgea de rouă;
Când soarele se-aprinde-n cormorani,
Să vin și să vă spun că-mi plouă…

Director editorial: Camelia Corina Boț

POEM RUGINIU

o toamnă peste noi a poposit
zăpezile-i se-ngrămădesc pe creste
și norii dau cu zaruri de argint
pe tablă-n dimineți ca de poveste

privesc cum toamnele se adâncesc
pe fruntea mea neliniștit de calmă
atât de simplu și de nefiresc
mi se răriră firele de iarbă

iubito, împreună s-ascultăm
divinul cânt al florilor de toamnă
și prin tăpșanul nopții să-notăm
în alt tărâm iubita noastră doamnă

să ne-amăgim că vrem să regretăm
acele clipe triste de-ncordare
pe care am dorit să le uităm
cu optimism și-o altă disperare

atunci când cerul picura-va-n noi
un elixir al timpului albastru
ne-om potrivi în zboruri amândoi
tu o măiastră și eu un măiastru

cu frunzele pădurii să mă strigi
prin foșnetul poemului de toamnă
și cu-n suspin pe buze să atingi
sărutul meu iubita noastră doamnă

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț