Radu Gyr

Avem o țară – Radu Gyr Avem o ţară unde au stăpânit odatăVitejii daci, bărbaţi nemuritori.Şi unde stau de veacuri laolaltă,Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări. Avem troiţe sfinte, altare şi icoaneŞi candeli ard cu mii de pâlpâiri;Avem atâtea lacrimi şi prigoaneCă ne e plin pământul de martiri. Avem la Putna, Sfânt şi viuContinuă lectura „Radu Gyr”

Teodor Dume

Peronul de pe partea stângă de la o vreme începe să mă doară rău spatelela ora când cocoșii echilibrează noapteatresar îmi rotesc ochii prin camerăcobor din pat și ca un ultim gestîmi pipăi părul până mă pierd prinrespirația albă a perețilordincolo de geamcade o steagândul se ghemuiește în mineîntr-un colț al guriise oprește o rugăcaContinuă lectura „Teodor Dume”

Federico García Lorca – traducere: Gabriel Cristea

Sfântul Gabrielde Federico García Lorca( traducere: Gabriel Cristea) Un fecior frumos, de trestii,umeri largi, mijloc subțire,pielea măr sclipind în noapte,ochii mari și gura tristănerv de-argint ce se topește,bântuie pustia cale.Încălțările-i lucinderupe dalii prinse-n aer,două ritmuri care cântăscurtul și celestul vaier.Pe tot țărmu-ntins al măriinu e pace să-l întreacă,nici tiară-mpărăteascăși nici stea rătăcitoare.Creștetul când îl apleacăpesteContinuă lectura „Federico García Lorca – traducere: Gabriel Cristea”

Andrei Mureșan

Cele două căpăţâni goale La săparea unei groape,Un cap mort desfiinţat,Văzând lângă sine-aproapeAlt cap gol alăturat,“Cine e, care-ndrăzneşte,Îi strigă c-un glas de domn,De mine de se lipeşte,Turburându-mă din somn?” “Eu, zice-acea căpăţână,Am fost numai matelot;Pâne neagră şi puţină,Apă, din bălţi, a fost totCu ce-am trăit în vieaţă;Desculţ, trenţos, urgisit,Dusei cărarea-mi cu greaţă;Acum moartea, ce-am doritM-aşezăContinuă lectura „Andrei Mureșan”

Anatol Covalli

Culori E atâta verde în mine mereu.Oaze lângă oaze vor să le atingspre-a sorbi răcoare din densul nucleuîn care-orice raze nicicând nu se sting. E atât albastru în al meu azurcare îmi alintă păsările-n stol,dorind ca in visuri să le dea contur,să-i fie iubirii un superb simbol. E atâta roşu în al meu destin,care nu-miContinuă lectura „Anatol Covalli”

Elena Tamargo -traducere: Gabriel Cristea

Eu, havanezade Elena Tamargo Sunt din nou fata dinlăuntrul ierniiși nimeni nu îmi oferă o gardenie.Doar realinierea planetelor meleînfiază taciturna din străfundul străzii,aproape fericită, letargicăsub această piatră roșie.Neastâmpărul aidoma unui câmp înflorite moștenirea firească a unei femei trezite,un vis desprins de corpul pe care l-a folosit.Crinii din cartierul Rosita,singurii mei martori,așteaptă cucuveauadin tăcerea mea crepusculară.MăContinuă lectura „Elena Tamargo -traducere: Gabriel Cristea”

Valer Popean

Mi-e dor de viața din Ardeal Mi-e dor de viața din ArdealDe omenia omului de-acasă,De strugurele copt pe dealCând toamna peste plai se lasă. Pe unde am umblat pribeagPrin fiecare colț de țară,Aveam în gând Ardealul dragÎmpodobit cu flori în vară, Prin sate, oamenii în horăCinstesc bogatul rod din glieȘi păsări zboară, că o sorăDeContinuă lectura „Valer Popean”

Rudyard Kipling

Jumătatea mării – Rudyard KiplingAdăugat de: Mierla Jumătatea mării Rudyard Kipling, 1865 – 1936 Trăiește-acolo, la Poarta Nordului, o nevastă,O nevastă avută, cu multă stare;Ea prăsește-o rasă de bărbați hoinariPe care-i împrăștie pe mare. Și unii-s pierduți în depărtări pe ape-adânci,Și unii-s lângă țărm dați dispăruți,Și nevasta trudită primește necontenit vești releȘi trimite alți fiiContinuă lectura „Rudyard Kipling”

Adrian Pintea – Memoriam

In Memoriam: ADRIAN PINTEA 7Adrian Virgil Pintea, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, s-a născut la 9 octombrie 1954, în localitatea Beiuş, şi s-a stins la 8 iunie 2007, în Bucureşti, în urma unei grele suferinţe.A început să scrie versuri, proză şi să deseneze de la o vârstă fragedă, iubea animalele (cu precădere caii),Continuă lectura „Adrian Pintea – Memoriam”

Julian Gamentz

Înapoi către mine De astăzi nu mai port poveri străine,Le las să cadă-n drum, ușor, tăcut,În mine crește liniștea de sine,Ca un răspuns la tot ce m-a durut. De astăzi mi-ascult inima, nu lumea,Și-n pașii mei, tăcerea prinde glasDin umbre cresc luminile, ce-ndrumăSpre visul care-n mine n-a rămas. Îmi iau-napoi magia risipită,Din fiecare clipă ceContinuă lectura „Julian Gamentz”