„Tânăra poetă Lia Teodora Ianto, cunoscută publicului sub pseudonimul Natalia Micalona, ajunsă psiholog, ne aruncă mănuşa unui nou mod de abordare a problemelor complexe de perfecţionare a personalităţii, în volumul de debut, Chei către suflet. Dânsa îşi propune şi reuşeşte deseori să trezească în cititori emoţii şi sentimente induse prin forţa cuvântului şi al exempluluiContinuă lectura „Lia Teodora Janto – Pavel Coruț”
Arhive etichetă:biblioteca revistei
Bogdan Florin Boitan – Nichita Stănescu
Nichita Stănescu – Poetul și soldatul Poetul ca și soldatul nu are viață personală.Viața lui personală este praf și pulbere.El ridică în clești circumvolutiunilor luisentimentele furniciiși le apropie, le apropie de ochipână când le face una cu propriul său ochi. El își pune urechea pe burta câinelui flămând și îi miroase cu nasul lui botulContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan – Nichita Stănescu”
Relu Popescu (Viorel Poenaru)
1)Mulți suntem săraci nu pentru că nu avem, ci pentru că nu ne ajunge. 2)Unii oameni cu cât îi cunosti mai mult cu atât ajungi să crezi că nu-i cunosti deloc. 3)Cu certitudine, problemele nu se sfârsesc niciodată, dar nici soluţiile nu au sfârșit. 4)Adevărata ta educație se vede atunci când crezi că nu vedeContinuă lectura „Relu Popescu (Viorel Poenaru)”
Nora Iuga- aniversare
Nora Iuga (pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino; nascută în 4 ianuarie 1931, București. Este o poetă romancieră și traducătoare din limbile germană și suedeză. Este soția poetului George Almosnino și mama balerinului Tiberiu Almosnino. Cunosc o fricăNora Iuga Cunosc o fricăa schimbării hainelor,a schimbării drumurilor,o frică a găsirii rădăcinilor în crengi,și o mare lăcomie deContinuă lectura „Nora Iuga- aniversare”
Teodor Dume
peronul de pe partea stângă(autor:teodor dume) de la o vreme începe să mă doară rău spatelela ora când cocoșii echilibrează noapteatresar îmi rotesc ochii prin camerăcobor din pat și ca un ultim gestîmi pipăi părul până mă pierd prinrespirația albă a perețilordincolo de geamcade o steagândul se ghemuiește în mineîntr-un colț al guriise oprește oContinuă lectura „Teodor Dume”
Ovidiu oana-pârâu
Încerc să aduc zăpada măcar în peisajul liric Cădeau din ceruri taine în bucheteovidiu oana-pârâu Cădeau din ceruri taine în buchete,Ca într-un dans de lină rostuire,Plutind ca voaluri albe şi cochete,Spre locul destinat de împlinire. Mişcări de fulgi în ritmuri de romanţă,Compun zăpezi ce-n ele se aşează,Omagiind pământul cu speranţăŞi-al zilelor decor imaculează. Părea căContinuă lectura „Ovidiu oana-pârâu”
Sohrab Sepehri -traducere: Gabriel Cristea
Dinspre pleoapa nopțiide Sohrab Sepehri Era o noapte copleșitoare.Râul curgea din tălpile molizilor, spre dincolo.Valea era acoperită de razele lunii, iar muntele strălumina de se vedea Dumnezeu. Pe înălțimi, noistăteam înstrăinați și pierduți, tăpșanele erau spălate, iar privirile ni se subțiau în noapte.Mâinile tale îmi predară mugurul verde al unui mesajși cu respirațiile tale, ceramicaContinuă lectura „Sohrab Sepehri -traducere: Gabriel Cristea”
Teodora Pascale-comemorare: Manuela Cerasela Jerlăianu
Un poet grăbit, Teodora Pascale A trecut o noapte fără Teodora, aceasta este a doua, și aproape că s-a făcut dimineață. Ieri noapte, atât cât am putut să adorm, am dormit cu lacrimi în ochi, gândind la ea. În noaptea aceasta s-a întâmplat la fel. Ieri m-am uitat în istoricul convorbirilor telefonice cu Teodora șiContinuă lectura „Teodora Pascale-comemorare: Manuela Cerasela Jerlăianu”
Laura Maries
Necunoscuta (partea întâi)Laura Maries Un Jaguar roșu, decapotabil, opri scrâșnind din roți înainte de trecerea de pietoni de lângă gura de metrou de la lzvor. Tânărul de la volan privea nerăbdător și oarecum stânjenit șirul de trecători ce traversau grăbiți strada. Tropăiau ca furnicile care încotro, fiecare mergând în treaba sa. Gura de metrou îiContinuă lectura „Laura Maries”
Eugen Dorcescu
DESEN ÎN GALBEN 7E-un lanţ de fum de-aici până la ea,La tulburea cetate. Scara, iată,Colindă înălţimea. Scara greaŞi balustrada ei înaripată. E colb şi zarvă. Uliţele curg,Mânjite gros de soare spre câmpie.Călătoreşte burgul în amurg:Un nufăr tremurând în veşnicie. Prea fericit binom rătăcitor!În calme săli, cu soarele-n zăbrele.Acel înot, acelaşi dublu zbor!Sub umeri: gol. Deasupra-nContinuă lectura „Eugen Dorcescu”
