Arhive etichetă:biblioteca revistei

Stelele sunt cea mai desăvârşită ispită nepământeană. Mi-s ochii steleovidiu oana-pârâu Mi-s ochii stele, picură luminăMilenii, rămân găvane goale,Încarcerate-n rătăciri astraleTărâm sărman cu bezna-n el, regină. Şi peste toate bântuie tăcerea,Torcând din caier firele de smoală,Păienjeniş de nedorită boalăŞi bocet mut ce mântuie durerea. Ultima rază îşi urmează calea,Va poposi, zâmbind, pe fruntea zilei,Nebănuind că-nContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”

Ofertă incontestabilă(autor: teodor dume) Când ai nevoie de oameniconstați cănu mai e nimeni în jurul tăucând ai nevoiesă bați mingea pe maidannu mai este niciun copildisponibilcând ai nevoie de încă o zimoartea îți bate în geamdar cui îi pasă de viațape care nu ți-ai trăit-o îndeajuns… nu oferi dragoste nu primești nimic ……………………………………………………………………………………………………….. Negociere cuContinuă lectura „Teodor Dume”

GLASUL TOAMNEI Glasul toamnei se audePrintre frunzele care cadÎn șoptirea de secundePe-al Timpului fragil prag! Scad tăcerile în poeme,Visele tainic nu mai ard,Cine Iubire, să te chemeÎn drag de Dor și dor de Drag? Luminișuri de speranță,Ici și colo se mai ivesc,Fluturii abia se înalțăÎntru frumusețe și firesc! Unde ești, Iubire ideală,Unde inima arde incendiarăContinuă lectura „Constantin Anton”

Poezianu m-a părăsit niciodată în tăcerile mele de zece aniam învățat să disparprintre oameni am trăit ascultând am încetat să gândescziua de mâine în tot acest timpcuvintele au devenit obiectealtele au devenit umbrefilosofii îndepărtatecărți prăfuiteiluzii parcă aș fi căutat în minerostireagraiulpărinții ce dorm în suflet și să nu-i trezescam ațipit și eu chiar cred căContinuă lectura „Atila Racz”

Limba eternității Nevoia de-a scormoni-n esențe este acel sentiment ce nu-ți dă pace, care nu te lasă să dormi liniștit, știind că graiul tău e scos la talcioc odată cu sufletul românesc.Ne dărâmăm unul câte unul cuvintele profunde, moșite în susurul pâraielor și foșnetul codrilor, pe crestele munților și în genunile deznădejdii, în huietul vântuluiContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Rătăcite muze Nu mai dezmierd tristețile tăcuteCu răsfățate vorbe de alint,Nici tandre gesturi astăzi nu mai mintCă sunt și inocente și plăcute. Nu mai pășesc timid printre cuvintePe mine însămi să mă regăsesc,Din slove nu mai știu să îmi zidescAltare-nveșmântate-n crezăminte. Nu mai ascult de rătăcite muze…În nopți de insomnie, la taifas,Nu mai discern alContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Laura MĂRIEȘNoptiera cu povestiriProză* O surpriză deosebit de plăcută – ca prozatoare – ne-o oferă doamna Laura Mărieş prin nuvelele sale. De obicei, există numeroase exemple, „textieri” mânaţi de „pintenul celebrităţii” aleargă „în galop” să prindă „admiratori ai scrisului lor” şi nu se sfiesc să te bombardeze cu scrieri geniale. Nu e cazul doamnei LauraContinuă lectura „Laura Mărieș”

Lumina ta! Era pustiu orașul fără tine,doar o lumânare mai ardeaîntre el și mine.De la o vreme, orașul a dispărutîn norii căzuți pe câmp,eu cine mai sunt?Îngropat în pământ răcoros,pândit de păsări negreși orb voi petrece veșnicia,așteptândsă aducilumina și orașul înapoi. Redactor: Nela Viorica Boca Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț

Octavian Paler • Paradoxul vremurilor noastre (fragm.) Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpăram mai mult, dar ne bucurăm mai puţin. Avem case mai mari, dar familii mai mici; avem mai multeContinuă lectura „Octavian Paler”

ARTICOLUL VULPII(Fabulă)Acuma, cănd mă uit la televizor,am vulpea în vizor,iar când laptop-ul deschidîi văd zâmbetul perfid.Cică a scris o poveste despre un zid.O citesc și parcă în mine mă-nchid.Zidul este dărăpănat peste tot,dar vulpea se linge pe bot.Nu poți să-i dai un like împotrivăcă ea se crede o mare divă.Este în coardă cu leul deContinuă lectura „Victor Sava”