Arhive etichetă:biblioteca revistei

Elegie în alb Nu-ți este frig, Nichita? La noi şi-n noi e gerşi-n sânge ne boceşte, alb, omul de zăpadă,şi ne străpunge iarna cu sulițe de fierşi ne atârnă craniul ca pe butuc, sub spadă. Cuvinte bocitoare ne sângeră pe gurăşi-n lacrimi de-alabastru se pierd în necuvinte,din crivățe şi neguri noi ne-am făcut armurăşi ne-nchinăm,Continuă lectura „Ion Iancu Lefter”

Casa de la răsărit(Autor: Teodor Dume) am să-ţi dau din mine câte o zidoar unasuficient câtsă-ţi clădeşti o casăcu ferestrele înspre răsăritde undeseară de seară osă mă vezi trecând să nu mă strigi lasă noaptea să respire din mineca-n tăcerea ei să-mi potînveli chipulpentru o altă zi schijele de lună îmi intră în ochişi frigulContinuă lectura „Teodor Dume”

E toamnă şi eşti singur… E toamnă și ești singur, pendul fără noroc,Ce-naintează-n vreme, într-un balans pe loc,E toamnă și ești singur și ochii tăi sunt triști,Prin gene și sprâncene ca arsele mirişti.E toamnă și ești singur și poți să te închiniCu frunza care cade direct în rădăcini,E toamnă şi ești singur și poți săContinuă lectura „Adrian Păunescu”

31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMÂNE… ,,Vreau să vă spun, din capul locului, că nu înţeleg prin intelectual doar, pur şi simplu, pe cel care a făcut nişte studii şi are o patalama, o diplomă. Acela e doar un titrat, un licenţiat. În optica mea, numele de intelectual îl merită cel care trăieşte prin şiContinuă lectura „George Pruteanu”

Mircea Eliade, despre moda de a nu mai fi român: „A apărut acum, de curând, o nouă modă printre tinerii intelectuali și scriitori: a nu mai fi români, a regreta că sunt români, a pune la îndoială existența unui specific național și chiar posibilitatea inteligenței creatoare a elementului românesc. Să ne înțelegem bine: tinerii aceștiaContinuă lectura „Mircea Eliade”

Contopire Fântână-adâncă-n mine-i poeziapurtând răcoare-n apa-i de cleştar,pe care când o beau dobândesc harşi simt vibrând în mine armonia. În codrul legendar ce o-nconjoarăcolind şi sunt nespus de fericitcând reuşesc o clipă să imitcântecul lui ce-l ştiu pe dinafară. Şi cât de mare-îmi este bucuriacând sufletul meu blând ţâşneşte iardin labirint şi ca un nouContinuă lectura „Anatol Covalli”

MAI SUS, MAI SUS! Ieri am vorbit-o frunză de salcâm!Vântul o doborâse din copac.Poate că nu e bine să-l pârâm!Lui Dumnezeu pârârile nu-i plac. Dormise pe poteca de pământ!Am întrebat-o de-a visat frumos,Iar ea mi-a zis că, a visat tot vânt,Nu pe acela care-a dat-o jos! Vorbeam aceeași limbă! Curios,Am vrut să înțeleg cum de-a-nvățat,GlasContinuă lectura „Constantin Mosor”

Radu Iorgulescu TăceriChiar primul vala netezit nisipul,palatuls-a surpat în amintire,tu ți-ai ascuns tăcândde minechipul.Doar lunae statornică-n iubireRegatul tăude-acum mă ocolește,iar miezul luifierbinte și subtil,însămânțatîn buză-mi încolțeșteși locuiește-n dorul meu fragilȘtiu talpa ta plecândmă bănuiește,pe glezna îți atârnăchei de lut,în minerugăciunea osteneșteși nu te pot întoarcela-nceputDeși mărunt,te cer din veșnicieîndurerat mă portlângă pământși îți aștern subContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

Un ultim zbor Un ultim zbor. Aripile-s întinseşi-albastrul cer în ochi mi s-a prelins.Cine a râs de flăcările-mi stinseşi-a jubilat crezându-mă învins? N-am fost aşa de tânăr vreodatăşi-atât de mult cândva n-am cutezat,ca-n clipa asta binecuvântatăcând cred imens şi sper cu-adevărat! Priviţi-mi dar speranţele destinseîn care-al meu destin a reaprinsfăclii ce nu s-or stinge niciodată.Continuă lectura „Anatol Covalli”

Andrei Ciurunga și Robert Cahuleanu sunt pseudonimele literare ale lui Robert Eisenbraun (n. 28 octombrie 1920, Cahul, România Mare, azi în Republica Moldova – d. 6 august 2004, București, România), poet, memorialist, martir în închisorile regimului dictatorial comunist român, deținut politic la Canal.[2][3] Veșnicie(de Andrei Ciurunga) Nimic din ce-a durut nu ne mai doare,am îmblânzitContinuă lectura „Andrei Ciurunga – comemorare”