Arhive etichetă:biblioteca revistei

LUMEA LUNATICILORCamelia Marin(Poezia zilei, 20 noiembrie 2023) Ce sunt lunaticii? Cu siguranță acei visători prin timp, așa cum este și poeta Camelia Marin, care știe a frunzări „prin vise” cu duioșie, cu dragoste, cu sentimente dintre cele mai înălțătoare, poate puțin și de regret pentru trecerea timpului, pasăre migratoare, timp care pleacă pentru unii șiContinuă lectura „Camelia Marin”

Tristeți  Mi-e dor de ochii tăi căprui, de luna ce îmi bate-n geam,mi-e dor de-un zâmbet, chiar hai-hui, mi-e dor de-o frunză de pe ram.Mi-e dor de-o șoaptă la ureche, de-o mângâiere și de-un dar,de sufletu-ți fără pereche, de un poem ce-i scris cu har. Mi-e dor iar dorul încă doare și rouă aduce înContinuă lectura „Ioana Popescu”

DE PATRIEautor:Doina Filip ( Pavel) Când Te calcîn picioare, Patrieca Isus peste ape respir,când Te colind tricolor,vălurind ierburi și ciute și patimi,balsam de iubire aduni în potirși-ți îngrop nemurirea de astru…Apoi Te adun într-un pumn de culoriCu roșu, și galben, și-albastru. Când te trăiesc într-un un gângur de puiRătăcind prin vis selenarde Român,Cuvântul ce spuneContinuă lectura „Doina Filip (Pavel)”

Elegie Am obosit să tot citesc de toamnă,De-alei scăldate-n frunze ruginiiSă tot visez la tine, dragă doamnăSperând în van că ai să mai revii… Pașii pe drum parcă nimic nu-nseamnă,Nici nu mai sunt atâta de zglobii,Doar viselor dăm a iubirii vamă,Toamnă trecută, râset de copii… Și-într-un final am să te rog! Stai calmă!Eu menestrelul amContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”

Prea târziu Târziu… prea târziu am aflat că sunt noapte,Am surori sânziene, întunericul frate,Graiul stelelor toate îl cunosc mult prea bineFiind parte din suflet, fiind parte din mine Târziu… prea târziu am aflat că sunt lună,Când umblam pe asfalt desculță, nebună,Când din brațe-mi creșteau crengi de umbre ciudateȘi-mi furau fără milă sentimentele toate Târziu… preaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Mă doare Toamna Adie vântul în mângâieri de soare,Scaldă cuvântul și-l afundă-n mare,Cuprinde-n zare, dintr-un arcuș, aleanul,Stârnește-n ape nisipul și mărgeanul. Se-adună norii… îmi spintecă obrazulO ploaie rece, agită-n mal talazul…Sărac e gândul și fața mi-e lividă,Prin zile sumbre am inima avidă. Se-ntoarce toamna și cântă-n glas de muză,Mătură-n cale de pe-o alee-o frunză,În ploiContinuă lectura „Popa Nastasica”

VIOARĂ FĂRĂ STRUNĂ Unui prieten Glasul tăcerii n-are, bietul nicio putere,Nimeni nu poate spune c-aduce mângâiere!Tăcerea nu aduce liniștea mult visată,Ci doar o amăgire, de fiecare dată! Tu taci, eu tac, iar asta nu-nseamnă liniștire!Ogoarele tăcerii n-au muguri de iubire!Două tăceri nu-nseamnă mai mult decât o umbrăBolnavă de-ntuneric, ca o gândire sumbră! Tăceți-vă, dar numaiContinuă lectura „Constantin Mosor”

Îmi ești, Poezie! Te-ai zămislit din lacrimi de iubire,Ai adunat frumosul în cuvânt,Ești dorul întrupat din nemurire,Unirea dintre stele și pământ. Credință ești pentru oricare sufletCe năzuiește către absolut,Îngemănezi dorință, plâns și zâmbet,Prin tine, infinitul s-a născut. Ne porți ades prin locuri legendare,Ne contopești cu falnicii eroi,Călătorind prin lumi imaginare.Visând, ne-aduci trecutul înapoi. Ești mângâiereaContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

TU, FEMEIE…Florentina Savu Tu, femeie, ce-ai pățitDe-n bucăți te-ai risipit?Ochii tăi de ce sunt triștiDe ce-n tristețe insiști? Ce e-n pieptul tău, îmi spui,De durerile îți suiPână la munți din cer?De ce te-ai pierdut în ger? Suferința îți e nor!Ceri o mână de-ajutorSă-ți aline din dureriȘi să-l regăsești pe ieri? Te rog cioburi să-ți aduniȘiContinuă lectura „Florentina Savu”

POEM DE DOR, DE TINE ŞI DE ŢARĂ Tot ce respir mi-e Dor şi sfâşiere,Buchet de tatuaje-n glezna dreaptă,Mi-e arşiţă-ntr-un strop de mângâiere,Mi-e grâu ce frâmântarea şi-o aşteaptă. Tot ce respir mi-eşti Tu punând furtuniiSmaralde-nzăpezite-n curcubeie,Mi-e mâna ta întinsă spre nebuniiCe-au îngropat în cer a lumii cheie. Tot ce respir mi-e Patria bolnavăDe sângele-nchegat înContinuă lectura „Mihaela Borzea”