Arhive etichetă:biblioteca revistei

Rătăcitori Suntem ferestre spre oriundeVisând felii de auroră.Secunde rupte fără oră,Ore strivite sub secunde. Suntem copii din altă lume,Lacrimi străpunse care pier,Poeme din mormânt spre cerMucegăite prin volume. Trăim cu ziua până mâineSfâșietoarea realitate.Visăm iubire și dreptateLa masa sfântă lângă pâine. Când schilodiți de-atâtea lupte,Noi, cavaleri rătăcitori,Zburăm spre cer de-atâtea oriCu aripile noastre rupte. Redactor:Continuă lectura „Ștefan Olaru”

De-ar fi să cad…    De-ar fi să cad răpus de vreo săgeată,Lăsați-mă să mă târăsc  spre soare;Nu voi crâcni, nu voi cerși la poartăAnestezia vremilor vulgare! Nu voi trăda pământul țării meleÎn care zac de-a valma oseminte;Prin gardul vechi al casei, de nuiele,Voi contempla carpatice morminte. Cum Gelu voievod, rugându-și calulSă-i sape-n  râuri  repezi ostenire,MăContinuă lectura „Gabriel Cristea”

inteligibilitatea din umbră somnul e o parte din transparența trupuluiuneori absent ca imaginea dinfereastră ea există poate de aceea am ochii lipiți de geamsă văd dincolo în lumea friguluiîn locul în care dispar culoriledoar albul ca o prelatăacoperă totulîn restnu se mai întâmplă nimic din aerul despicat picură teamaîntre cele două marginie tot mai puținContinuă lectura „Teodor Dume”

MĂRTURISIREautor: Sima Ion Delagales Eu nu mai știu cum să mă rog,o, Doamne,nici să plâng nu-mi amintesc a ști;e prea târziu s-astept pe altă dată,anii trec și alții nu mai amiar trupul mi se ofileștezi de zi. Și nici nu-mi amintesc că pot uita,o, Doamne,că pot duce în suflet durericâte încap în inimă și-n carne.ȘtiuContinuă lectura „Sima Ion Delagales”

Eugen Dorcescu TATALui Zenovie Cârlugea. La aniversare. Stau, șir, sub viță, buțile de vin.Lucioasa lor statură se desfatăSub soarele-n amurg. Cu murmur lin,Ne umblă spuma-n sânge și ne-mbată. Zvârlim din căni tainul pentru morți.Pe margini, iarbă, neguri de frunzare.Desface tata ivărul la porți,Stă-n golul lor o clipă, plin de soare. Și-apoi se-ntoarce. Vinul ne-a pătruns,NeContinuă lectura „Eugen Dorcescu”

În toamna asta … în toamna asta ce-i ca nicio altacând sângerează soarele-n zenitmă odihnesc de vise și risipă,mă iert de toate câte le-am greșitși-ascult apoi cum anii cresc în grabăpe câmpuri dezgolite a târziu …nu-mi mai pun întrebări,nu vreau răspunsuri,urzeala vieții-n univers n-o știu!dar dintre toate umbrele din mine,prin clipa transparentă când te strig,dinContinuă lectura „Nina Tărchilă”

Moartea mea, un fluture alb(autor: Teodor Dume) seară de seară mă priveșteprin fereastraîntredeschisă a dormitoruluicu tavanul alb ridat de păianjeniîntre acele riduri stauo parte din privirile melepe carele-am localizat pentru atunci cândfluturele se va așezade-acurmezișulpe lampa rămasă de la mamași pe carede la moartea ein-am mai aprins-o niciodată uneori închid ochiiși mi-o imaginezștergându- i sticlaContinuă lectura „Teodor Dume”

LA CE MĂ GÂNDESC…Florentina Savu Uneori nu mă gândesc la nimic. Îmi simt mintea golită de cuvinte, de gânduri, de tot… Cutia craniană suspină din cauza curentului care o bântuie. Inima îmi este rece, rece ca un sloi de gheață. Simt trosnetul acestuia prin toate atriile. Dar nu mă doare…Da, da, inima nu mă doare!PrivireaContinuă lectura „Florentina Savu”

Din poarta inimiiautor: Aura Popa Mereu mă întreb dacă-i ultima toamnăpe care în zare cu ochii-o petrec…Nu știu ce din mine la freamăt mă-ndeamnăcând stoluri grăbite prin față îmi trecși cântă rugina în frunze a moarte,când tace seninul sub pledul de nori…Mereu mă întreb dacă-am timp mai departesă merg pe această cărare cu floriși albe,Continuă lectura „Aura Popa”

ÎN ZADARGeorgeta Radu Ard lumile de dorul Veșnicieiși visele neliniști ostoiesc,suflete vechi în nori se-adăpostesc,purtând cu ele taina alchimiei. Înnebuniți de patimile toate,în vortexul strigării neputinței,înfrânți de prea trufia umilinței,trec oamenii prin viață, dând din coate. Neîmplinirea sap-o ran-adâncăce blestemă IUBIREA ne-ncetat,ne-nțelegând că sufletul curat,în flori de colț, trăiește pe o stâncă. Dar ce îiContinuă lectura „Georgeta Radu”