Arhive etichetă:biblioteca revistei

Vis de iarnă Iubite, fi-va iarnă-n calendare,Ne-om risipi în reverii de gheaţă,Zâmbind, vom aștepta prima ninsoareCa pe o agonie plângăreață. Închiși în candelabrele tăcerii,Ne-om pierde printre versuri uneori.Ademeniți de dorul primăverii,Vom îmbrăca zăpezile-n culori. Dezastru nu va fi decât în viseCroite din metafore păgâne.Duios pășind pe florile ucise,Vom colinda aleile bătrâne. Rugându-te doar să măContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Cu vocea ta în suflet Te-aleg să-mi fii păcatul cel din urmă…Și-așa mustește raiul de poeți!Te chem pe căi de noapte fără umbră,Să mă urmezi în cerul cu liveziialbite de atâta așteptare,Înmiresmate de atâta dor,Să-mi fii caisul cu aripi de îngerÎn iadul plin de-al lutului picior. Cu vocea ta în suflet, calc pe moarteȘi nuContinuă lectura „Daniela Konovală”

Anii se duc        de   Anatol Covalli Anii se duc. Zilele trec. Nu-mi pasă.Trăiesc din plin oricare clipă vineşi-mi spune blând că viaţa e frumoasăşi că orice pot de la ea obţine. Sufletul meu se scaldă în lumină,inima mea alt ritm de-o vreme cântăsimţind că e  de împlinire plină,în timp ce mintea-n visuri se avântă.Continuă lectura „Anatol Covalli”

Muza mea, iubitul din alcov…Violetta Petre E târg la malul mării pe nisip, pe diguri pescărușii fac popas, mi-a coborât un colț de cer pe chip și pân’ la țărm mai am un singur pas…Se vinde indulgența pe doi bani, n-am mai avut așa marfă de top, cumpărătorii sunt acei sărmani, ce și-au etichetat viațaContinuă lectura „Violetta Petre”

E-atât frământ E-atât frământ în gândurile melece hoinăresc prin mintea mea dorindsă fie un vulcan care spre stelesă îşi arunce lava clocotind. E-atât frământ în sufletul meu cares-a îmbrăcat în strai fără cusurşi-aşteaptă ca un înger să coboarepentru a-l duce-ntr-un superb azur. E-atât frământ în inima ce ştiecă ea se va preface în pământ,când arContinuă lectura „Anatol Covalli”

Nu-ți cer nimic mai mult Nu îmi doresc, Doamne, nimic mai mult,Decât un strop de milă-MpărăteascăȘi într-al vieții greu și-adânc tumult,Să-mi dai în suflet pacea Ta cerească. Nu vreau averi, că ce-aș face cu ele,Când trâmbița suna-va adunarea?Doar iartă-mi Tu cele păcate greleȘi-aruncă-le, să le înghită marea. Nu vreau nimic din astă lume. VreauSă amContinuă lectura „Flori Cristea”

Lumina e o cale iar noaptea un adăpost în care şi Dumnezeu se odihneşte.(Teodor Dume) Mi-am lăsat amanet sufletul și numele pentru atunci când copilul meu îmi va spune: Te-am iubit, tată!(Teodor Dume) Numai iubind poți vedea în interiorul celuilalt.(Teodor Dume) Unii sunt precum cuiele strâmbe,degeaba le îndrepți că tot se îndoaie.(Teodor Dume) Nimic nuContinuă lectura „Teodor Dume- Aforisme”

PE CALEGeorgeta Radu Nu mai are lumea chefde nimicul din ogradă,împărțit la colț de stradăde-o momâie unsă șef. Nu-și mai face lumea ghemedin speranțele livratede maimuțele-mpăiatece rezistă peste vreme. Spumuită-i bucuriapusă-n ia cu granate,de suflete vii, curate,ce și-au păzit omenia. Totuși, mergem înainte,cu inima sângerândă,printr-un timp ce stă la pândă,să ne-arunce în morminte… Redactor: MihaelaContinuă lectura „Georgeta Radu”

Suflete sorește soarta, stihuind solare seri… (tautogramă)Violetta Petre Suflete, strivit satanic, sub Siberii stai silit,Să suspini suav sub scaii sinilii…sânge sfințitSinuos se scurge… smoala soarbe sori, spoindSteaua sunetelor surde, strofe, sadic, stihuind. Suflă sunetul sistolic, sugerând surescitări,Sulițe simandicoase se succed supusei stări.Săbii strălucesc, secunde simt seismice sfârșeliSiluite samavolnic sug savante suduieli… Sub sargase satinate sfințiiContinuă lectura „Violetta Petre”

Din ciclul poezii îndrăgostite! NICI IARNA N-ARE OCHII VERZI! Ușile sufletului tău,Au fost mereu deschise larg,Chiar și când eu fugeam spre hău,În loc să urc pe un catarg! Inima ta nu are ușiCi doar ferestre de lumini,Ca eu să îmi găsesc culcuș,Doar n-o să dorm pe la vecini! Ușile sufletului tău,Deschise către răsărit,Mi-au scos dinContinuă lectura „Constantin Mosor”