Arhive etichetă:biblioteca revistei

DOR CU DORGeorgeta Radu Strânge-ți dorul de pe drumuri,c-a slăbit ca vai de el,alergând după parfumuri,în visări de menestrel! A uitat vorbele toateprintre flori de liliacși acuma nu mai poatesă mă-ntrebe de ce tac. Culcă-i fruntea ostenităpe-al meu suflet neclintitde pustiu sau de ispită,că tare mult a iubit! Strânge roua dimineții,să-i speli genele de umbreșiContinuă lectura „Georgeta Radu”

Versul meu ca legământ! Iubita mea sunt apăsat lăuntric,Este tristețea că nu știu să-ți cânt,Ți-aș adia din melos înspre mistic,Pe note versul meu drept legământ! În lir, romanțe îmi curg în treacăt,Aș zăbovi la geam cu șoapte line,Dar, vin peste mine zori în freamăt,Ce îmi inspir din roua lor suspine! Le întrupez și oglindesc înContinuă lectura „Ionel Rusu”

RĂMÂI PE VECI ACOLO Văd razele de Lună cum se strecoară lin,în pomul plin de frunze, aproape e un chin.Norocul meu e vântul ce-și poartă adierea,discret să curgă-ncet, să-mi stingă iar durerea.Privindu-mi chipul trist prin raze de luminăspre inimă se duce în pieptu-mi ce suspină,îmi lasă-o umbră dulce și-o lungă mângâiere,speranța dintre stele, iubirea meaContinuă lectura „Constantin Enescu Gavrilescu”

Primăvară Când cenușiul aprig se stinge-n amintire,Când dezghețate râuri se contopesc în mare,Când înfrunzește cerul și pentru fiecare,Se scutură cireșul în sfântă dăruire, Când noaptea grea-și despoaie hlamida ei oloagăȘi-ntr-un târziu se scurge încet ca o povară,Udând și spini si lauri, și slavă și ocară,Când printre nuferi vântul în zborul lui se roagă… E-un timpContinuă lectura „Ștefan Olaru”

NESCRISELE POEME De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,Dar cum și viața este tot o vremeCu anotimpuri verzi, pierdute-n ceațăCa-n albele, nescrisele poeme, O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,Tăcerea de sub florile de gheațăDe la fereastră, utima scrisoareDin ochii umbrei, palida paiață. Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,Eu cred că m-ar fiContinuă lectura „Georgeta Rada”

LINIȘTE Marin RADA E liniște ca-n ziuade început de veac,clepsidra soarbe miezuldin bobul de nisip,când scriu, se scurge timpulde n-ar fi fost nimicși noaptea-și lasă spaimeprin buruieni de leac… Nu-i timp de adularedar vremea e de rugă,un vânt apocalipticîndoliază norii,răstorni în vămi destinulși iar mă trec fioriicând ploi necruțătoaretot trupul îmi subjugă, E liniște ca-nContinuă lectura „Marin Rada”

Uneori Uneori cred cu-ardoare şi intenscă viaţa-mi a avut şi scop şi sensşi simt că n-am trăit-o în zadar,ci-am dat-o-n dar cum am primit-o-n dar. Uneori sper la capăt să ajungfăcând să-mi fie drumul lung mai lung,ca să-mplinesc şi ultimul cuvântce-a fost cioplit de soartă pe frământ. Uneori ştiu s-ascult al meu destinşi ocolesc luptândContinuă lectura „Anatol Covalli”

LĂSAȚI-NE… Lăsați-ne în pace și-n nevoiÎn țara sărăcită și trădată,Să n-o târâți cu forța în războiȘi nu-i mai puneți țintele pe hartă! Nu faceți din soldați carne de tunHienelor avide de putere,Că-n lume nu-i nimic mai sfânt și bun,Doar pacea este unica avere… Voi vreți, cei din apus și răsărit,Să semănați pe glob doar panicăContinuă lectura „Ica Gărgălie”

Trăiesc și sunt c-o viață mai frumoasă…Violetta Petre Eu strâng lumină pentru mai târziu, când nopțile vor fi eternitateȘi despre tot ce văd în versuri scriu, să gust din toate, când voi fi departe.Am un ierbar, în care flori de câmp adun în fiecare dimineațăȘi dintre toate, macul mi-e mai scump, cu tresărirea-i roșie deContinuă lectura „Violetta Petre”

Doar piatra din adâncul fântânii iți poate vorbi despre durerea apei(Teodor Dume) Iubirea de mamă e ca un răsărit,desăvârşeşte fiinţa(Teodor Dume) între noi şi lucruri există doar Timp şi un Dumnezeu(teodor dume) Minciuna – cel mai bun aliat al puterii politice(Teodor Dume) când iubeşti gestul îţi îngăduie să iei forma zilei şi să respiri(teodor dume)Continuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”